categoric definitie

16 definiții pentru categoric

categóric, ~ă [At: GHICA, S. 376 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr categorique, lat catégoricus] 1-4 a, av (Care este) fără (condiții sau) alternative Si: hotărât, necondiționat, precis, (înv) categoricesc (2), categoricește. 5 a (Log; d. judecată) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. 6-7 a (Log; îs) Judecată ~ă Judecată care (afirmă sau) neagă o relație sigură, necondiționată, între subiect și o însușire a sa. 8-9 a, av (Pex) Clar.
CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus.
CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus.
CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adj. Precis, fără echivoc, fără condiții sau alternative, hotărît; Tranșant, necondiționat. Ca și cum ar fi un revers al Ceahlăului, o categorică replică uriașei lui înălțimi... o vale acută, un fund de ocean din care s-au retras apele, se cască numaidecît. BOGZA, C. O. 21. Agricultura cere experiență, și experiența e categorică în privința asta. REBREANU, R. I 124. Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată între un obiect și o însușire a sa. «Arderea este un proces chimic» este o judecată categorică. ◊ (Adverbial) Le-a declarat categoric că... rupe cu toată familia orice relație. REBREANU, R. I 29.
CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative, precis, hotărât; necondiționat. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Fr. catégorique (lat. lit. categoricus).
categóric adj. m., pl. categórici; f. categórică, pl. categórice
categóric adj. m., pl. categórici; f. sg. categórică, pl. categórice
CATEGÓRIC adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărât, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 3. adj. v. răspicat. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. v. evident. 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (Boxerul a manifestat o superioritate ~.) 7. adj. v. sigur.
Categoric ≠ necategoric
CATEGÓRIC, -Ă adj. (adesea adv.) Precis, hotărât; necondiționat. ♦ (Log.; despre judecăți) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. [Cf. fr. catégorique, lat. categoricus].
CATEGÓRIC, -Ă adj. (și adv.) precis, hotărât; necondiționat. ◊ (log.; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. (< fr. catégorique)
CATEGÓRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de categorie; propriu categoriei. 2) Care nu admite nici un fel de condiții. Un refuz ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus
CATEGÓRIC2 adv. În mod hotărât; fără șovăieli. L-a refuzat ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus
categoric a. conform rațiunii, clar și preciz: refuz categoric; imperativ categoric, în doctrina lui Kant, regulă de acțiune ce se impune voinței ca un ordin universal și absolut.
*categóric, -ă adj. (vgr. kategorikós). Clar, precis: răspuns categoric. Imperativ categoric, în doctrina luĭ Kant, regulă de acțiune care se impune voințeĭ ca o comandă universală și absolută. Adv. În mod categoric.
CATEGORIC adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărît, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărît, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 3. adj. convins, decis, ferm, hotărît, răspicat. (Cu glas ~.) 4. adj. evident, flagrant, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 5. adj. apreciabil, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului; o diferență ~.) 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 7. adj. cert, precis, sigur, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns ~.)

categoric dex

Intrare: categoric
categoric adjectiv