catedrală definitie

2 intrări

16 definiții pentru catedrală

catedrálă [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 186 / Pl: ~le / E: fr cathédrale] 1 af (Cdal) Biserică unde este scaunul unei dieceze. 2-4 sf Biserica scaunului mitropolitan sau (arhi)episcopal. 5 (Pex) Biserica principală dintr-o localitate, în care serviciul e oficiat de un (arhi)episcop.
CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis.
CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis.
CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică în care serviciul religios este oficiat de obicei de un arhiereu-episcop. În piața mare pavată cu pietre rotunde de rîu, între palatul administrativ și catedrala Sf. Vasile cel Mare, albă, subțire și veche, mulțimea cu ciomege, securi și furci zări un șir rar... de soldați în mantale cenușii. DUMITRIU, N. 102. Este rugată să binevoiască a veni... la biserica catedrală. NEGRUZZI, S. I 53.
CATEDRÁLĂ, catedrale, s. f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat de un arhiereu-episcop. – Fr. [église] cathédrale (lat. lit. cathedralis).
catedrálă (-te-dra-) s. f., g.-d. art. catedrálei; pl. catedrále
catedrál adj. m., pl. catedráli; f. sg. catedrálă, pl. catedrále
catedrálă s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. catedrálei; pl. catedrále
CATEDRÁLĂ s. (BIS.) (reg.) mănăstire, (înv.) sobor. (O ~ în stil gotic.)
CATEDRÁLĂ s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraș. [< fr. catédrale, it. cattedrale].
CATEDRÁL, -Ă adj. care aparține scaunului episcopal al unei dieceze. (< fr. cathédral, lat. cathedralis)
CATEDRÁLĂ s. f. biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un (arhi)episcop. (< fr. cathédrale)
CATEDRÁLĂ ~e f. Biserică centrală într-un oraș, unde serviciul divin este oficiat, de obicei, de un episcop; sobor. [G.-D. catedralei] /<fr. cathédrale, lat. cathedralis
catedrală f. biserica principală a unei dioceze, aceea unde rezidă episcopul: (Rinul) trecut’a prin orașe cu mândre catedrale AL.
*catedrálă f., pl. e (mlat. cathedralis, adj. devenit subst.). Biserica principală dintr’un oraș saŭ dintr’o eparhie.
CATEDRA s. (BIS.) (reg.) mănăstire, (înv.) sobor. (O ~ în stil gotic.)

catedrală dex

Intrare: catedrală
catedrală substantiv feminin
  • silabisire: -dra-
Intrare: catedral
catedral adjectiv