catastih definitie

22 definiții pentru catastih

catastíf sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 192 / V: ~ich, ~ih, (Pl ~íje, ~íji, ~íșe, ~íși, -ízi, ~tíve), ~ív, cătastív / Pl: ~úri și ~e / E: ngr ϰατάστιχου] (Înv) 1 Registru. 2 Carte. 3 Catalog. 4 Caiet. 5 Listă. 6 Jurnal. 7-8 Condică (de socoteli). 9 Protocol. 10 (Îe) A ține ~ele A ține contabilitatea unei afaceri. 11 (Înv; îs) Ținerea ~elor Contabilitate. 12 (Pan) Răboj. 13 (Îe) A avea (pe cineva) însemnat la ~ A urmări cu atenție faptele cuiva, spre a se răzbuna asupra lui, spre a-l prigoni, spre a-i putea dovedi incorectitudinea. 14 (Înv; îs) ~ mic Carnet.
catastíh sn vz catastif
CATASTÍF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastih s. n.] – Din ngr. katástihon.
CATASTÍH s. n. v. catastif.
CATASTÍF, catastife, s. n. (Înv. și fam.) Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Din ngr. katástihon.
CATASTÍH s. n. v. catastif.
CATASTÍF, catastife, s. n. (Învechit; azi arhaizant, familiar sau ironic) Registru, condică (de socoteli). Părea cm așezat, căci purta ochelari și scria într-un catastif. SADOVEANU, B. 177. Nu-i dă pe datorie, fiindcă mai e scris acolo la catastif și nu se înlesnește cam de mult să zvîrle ceva și să-l mai scază. REBREANU, R. II 57. Trebuie să te trecem la catastiful barierii. ALECSANDRI, T. I 110. ◊ Expr. A fi sau a avea (pe cineva) însemnat (sau scris) ia catastif (sau a trece la catastif) = a ține socoteala, evidența faptelor, a manifestărilor cuiva; a urmări faptele cuiva spre a se răzbuna pe el. Ăla-i de-al ciocoilor, îl știu eu; cît a umblat dînsul fel și chip, să scape de gardă... – Și eu îl am însemnat pe musiu Tache la catastiful meu. CARAGIALE, O. I 49. ◊ Fig. Ciobanul ia legătura de răbușuri și înșiră de pe acest catastif al său care cîte oi are și de ce fel are. EMINESCU, N. 142. – Variante: catastíh, catastihuri și catastișe (DELAVRANCEA, S. 112, BĂLCESCU, O. I 122, PANN, P. V. II 145), catastív (DRAGOMIR, S. 36) s. n.
CATASTÍH s. n. v. catastif.
CATASTÍF, catastife, s. n. Registru, condică. ◊ Expr. A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el). [Var.: catastíh s. n.] – Ngr. katastihon.
CATASTÍH s. n. v. catastif.
catastíf (înv., fam.) s. n., pl. catastífe
catastíf s. n., pl. catastífe
CATASTÍF s. v. condică.
catastíf (catastífe), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru. – Der. catastișel, s. f. (înv., codicil).
CATASTÍF ~e f. înv. Caiet gros de format mare în care se notau diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; registru; condică. ◊ A trece pe cineva la ~ a ține evidența faptelor cuiva având intenții rele. /<ngr. katástihon
catastif n. registru de daraveri. [Gr. mod. KÁTASTIHON].
catastíf și (maĭ vechĭ) -íh n., pl. ife și ihurĭ (ngr. katástihon. V. stih și cadastru). Condică, registru. Fam. A trece la catastif, a înregistra. – Pl. vechĭ și -íșe.
CATASTIF s. condică, registru, (rar) carte, (înv. și reg.) metrică, protocol, (înv.) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism înv.) tefter.
a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
a avea la catastif / la mână (pe cineva) expr. 1. a deține informații compromițătoare (despre cineva). 2. a șantaja (pe cineva)
a trece (pe cineva) la catastif expr. a ține evidența în vederea unei eventuale răzbunări (pe cineva).
catastif, catastife s. n. cazier.

catastih dex

Intrare: catastif
catastih
catastif substantiv neutru