cataroi definitie

13 definiții pentru cataroi

catarói [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 36 / V: (înv) -e, ~rúie, cătărúie sf Pl: ~oaie sn / E: ngr ϰαταῥῤοή] 1 sn (Îrg) Dambla. 2 sn (Îrg) Moarte. 3 sn (Îrg) Guturai. 4 sn (Îrg; pex) Gripă. 5 sn (Îrg) Gută. 6 sn (Îsp) Boală produsă de scuipatul zmeilor pe pământ. 7 sn (Îe) Lovi-te-ar ~ul Lovi-te-ar damblaua. 8 (Pex; fam) Pietroi. 9 sm (Reg) Cataroaică.
CATARÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Apoplexie, dambla. 2. Guturai, gripă; gută. – Din ngr. katarroí.
CATARÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Apoplexie, dambla. 2. Guturai, gripă; gută. – Din ngr. katarroí.
CATARÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Apoplexie, dambla. 2. Guturai, gripă; gută. – Ngr. katarroí.
catarói (înv., reg.) s. n.
catarói s. n.
CATARÓI s. v. apoplexie, catar, coriză, gripă, guturai, ictus apoplectic, rinită.
catarói s. m.1. Apoplexie. – 2. Răceală, guturai. – Var. (Trans.) cătărue. Ngr. ϰαταρροń „guturai” (Cihac, II, 644).
cataroiu n. Mold. gripă, guturaiu: la vârsta noastră cataroile sunt foarte șugubețe AL. [Vechiu rom. cataroiu, gută = gr. mod. KATARRHOI, lit. scurgere picătură cu picătură (cf. dambla)].
cataróĭ n., pl. oáĭe (ngr. katarroi, vgr. katarroé și katárroĭa, d. katá, în jos, și réo, curg. V. catar, diareĭe). Vechĭ. Apoplexie: l-a lovit cataroĭ (dambla) de voĭe rea (Nec. 2, 223). Azĭ pop. Catar. Epitet unuĭ om răŭ, ca și diavol (Doĭna, 1, 114).
cataroi s. v. APOPLEXIE. CATAR. CORIZĂ. GRIPĂ. GUTURAI. ICTUS APOPLECTIC. RINITĂ.
cataroi1, cataroaie s. n. bolovan.
cataroi2, cataroi s. m. țigan.

cataroi dex

Intrare: cataroi
cataroi