catapultă definitie

2 intrări

24 definiții pentru catapultă

catapúlt sn vz catapultă
catapultá sf [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: catapulter] 1 A lansa ceva cu o catapultă (1). 2 (Spc) A lansa un avion prin catapultă (2).
catapúltă sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 230 / V: ~It sn / Pl: ~te / E: fr catapulte, lat catapulta] 1 Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea în Antichitate și la începutul Evului Mediu la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2 Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3 Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.
CATAPULTÁ, catapultez, vb. I. Tranz. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. – Din fr. catapulter.
CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în Antichitate și la începutul Evului Mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.
CATAPULTÁ, catapultez, vb. I. Tranz. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. – Din fr. catapulter.
CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta.
CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. (În antichitate) Mașină de război, pusă în mișcare de frînghii, cu care se aruncau pietre grele asupra inamicului. 2. (Azi) Dispozitiv pentru lansarea planoarelor sau a avioanelor de la bordul navelor portavion. – Pl. și: (1) catapulturi (COȘBUC, P. II 69).
CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război care servea în antichitate la aruncarea pietrelor asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul navelor portavion sau pentru lansarea planoarelor. – Fr. catapulte (lat. lit. catapulta).
catapultá (a ~) vb., ind. prez. 3 catapulteáză
catapúltă s. f., g.-d. art. catapúltei; pl. catapúlte
catapultá vb., ind. prez. 1 sg. catapultéz, 3 sg. și pl. catapulteáză
catapúltă s. f., g.-d. art. catapúltei; pl. catapúlte
CATAPÚLTĂ s. v. balistă.
CATAPULTÁ vb. I. tr. A lansa ceva cu o catapultă; a lansa un avion prin catapultă. [< fr. catapulter].
CATAPÚLTĂ s.f. 1. Mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ♦ Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de avarie. [< lat. catapulta, cf. fr. catapulte].
CATAPULTÁ vb. 1. tr. a lansa cu o catapultă (2). 2. (fam.) a trimite brusc la o oarecare distanță și cu forța; a proiecta. (< fr. catapulter)
CATAPÚLTĂ s. f. 1. mașină de război antică pentru aruncarea la distanță a pietrelor. 2. dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor. ◊ dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea parașutării în caz de pericol. (< fr. catapulte, lat. catapulta)
A CATAPULTÁ ~éz tranz. (corpuri, avioane) A lansa cu ajutorul catapultei. /<fr. catapulter
CATAPÚLTĂ ~e f. 1) (în antichitate) Mașină de război cu care se aruncau la distanță pietre, butoaie cu substanțe inflamabile etc. asupra inamicului. 2) Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul unui portavion. 3) Mecanism pentru lansarea pilotului din avion în vederea parașutării lui în caz de pericol. [G.-D. catapultei]/<fr. catapulte, lat. catapulta
catapult n. veche mașină de răsboiu spre a svârli pietre sau săgeți.
*catapúltă f., pl. e (lat. catapulta, vgr. katapéltes, d. kata-pállo, arunc). Mașină de războĭ cu care ceĭ vechĭ aruncaŭ săgețĭ ș. a.
CATAPULTĂ s. (MIL.) balistă. (~ era folosită de romani.)
CATAPULTĂ dispozitiv destinat lansării avioanelor sau planoarelor ori pentru aruncarea din avion a pilotului sau echipajului în vederea parașutării în caz de avarie.

catapultă dex

Intrare: catapultă
catapultă 2 pl. -uri substantiv feminin
catapultă 1 pl. -e substantiv feminin
Intrare: catapulta
catapulta verb grupa I conjugarea a II-a