catalige definitie

2 intrări

9 definiții pentru catalige

catalíge sfp [At: (a. 1646) GCR I, 164/6 / V: caștaríge, ~ícă, ~íg sn, ~arígă sf ăríți, cătărấge, cătărấji, cătăríg sn, cătâríg sn, cătăroáge / E: cf bg кaтaлигa] 1 Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase) Si: picioroange. 2 (Fig; fam) Picioare lungi (ale oamenilor sau ale păsărilor) Si: compasuri, crăcane, fuse. 3 (Mol; fig; îf cătărigă) Nume de capră (probabil cu picioare lungi). 4 (Înv; îf cătărigă) Adolescent.
CATALÍGE s. f. pl. Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase); picioroange. – Cf. bg. katarjaga.
CATALÍGE s. f. pl. Două prăjini prevăzute cu cîte un suport pe care se pun picioarele și care sînt folosite pentru a umbla la o înălțime oarecare deasupra solului (mai ales în locurile noroioase); picioroange. Își întinde picioarele lungi cît cataligele și face niște pași ca de uriași. SADOVEANU, O. I 76. După cîteva minute... și-a făcut apariția un om pe catalige. SAHIA, N. 109. Cînd mergea, gîndeai că are catalige la picioare. CONTEMPORANUL, I ◊ Fig. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare... Am să vă văd și anul ăsta oare... Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. – Variantă: catalíci (ALECSANDRI, T. 908) s. f. pl.
CATALÍGE s. f. pl. Două prăjini prevăzute cu câte un suport pe care se pun picioarele și cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase); picioroange. – Bg. katarjaga.
catalíge s. f. pl.
catalíge s. f. pl.
cătălige f. pl. Mold. 1. picioroange; 2. fig. cocostârcii cu lungile lor cătălige AL. [Origină necunoscută].
catalíge n. pl. (rudă cu rus. katálĭščik, patinator, d. katáti, a rostogoli). Mold. Picĭoroange. Cîrjĭ p. paraliticĭ: a umbla în catalige.
catalige s. n. pl. picioare lungi.

catalige dex

Intrare: catalige
catalige substantiv feminin plural
Intrare: cătălige
cătălige