catadicsi definitie

13 definiții pentru catadicsi

catadicsi vt [At: PANN, E. III, 76/14 / V: ~andisí, ~ati~, ~ixí / Pzi: ~sésc / E: ngr ϰαταδέϰομαι] (Fam) A găsi de cuviință (să facă ceva).
CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. – Din ngr. katadéhome.
CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. – Din ngr. katadéhome.
CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Intranz. (Familiar sau ironic; mai ales în construcții negative) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva). O auzise însă, căci în pragul incintei catadicsi să le dea răspunsul. PAS, L. I 282. Aș putea spune că țîțaca Leona niciodată nu catadicsea să intre în acest locaș închinat pîntecului. SADOVEANU, N. F. 23. Cuconașii din Ieși nici nu catadicsesc să se uite la bietele copile. ALECSANDRI, T. I 137. ◊ Refl. (Rar) Cucoana nu se mai catadicsește să caute de gospodărie. ALECSANDRI, T. I 196.
CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva). – Ngr. katadehomai.
catadicsí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. catadicsésc, imperf. 3 sg. catadicseá; conj. prez. 3 să catadicseáscă
catadicsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3. pl. catadicsésc, imperf. 3 sg. catadicseá; conj. prez. 3 sg. și pl. catadicseáscă
CATADICSÍ vb. v. binevoi.
catadixí (-xésc, -ít), vb. – A binevoi. – Mr. cătădixire. Ngr. ϰαταδέχομαι „a permite” (Cihac, II, 644; Gáldi 158). Astăzi numai cu nuanță ironică.[1]
A CATADICSÍ ~ésc tranz. fam. (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A găsi de cuviință. ~ să discute. /<ngr. katadéhomai
catadicsì v. a se înjosi (ironic): cucoana nu se mai catadicsește să caute de gospodărie AL. [Gr. mod.].
catadicsi vb. v. BINEVOI.
catadicsi vb. v. BINEVOI.

catadicsi dex

Intrare: catadicsi
catadicsi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a