catacómbă sf vz catacombă

catacómbă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 203 / V: ~cum~ / Pl: ~be / E: fr catacombe, it catacomba] 1 Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare. 2 (Pgn) Orice galerie subterană (lungă și îngustă).

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare; p. gener. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Din fr. catacombe, it. catacomba.

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană, naturală sau artificială, care servea primilor creștini drept refugiu, loc de cult și de înmormântare; p. gener. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Din fr. catacombe, it. catacomba.

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. (Mai ales la pl.) Galerie subterană care servea creștinilor din primele veacuri drept refugiu, drept loc de cult și de înmormîntare; p. ext. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. Ieșirăm din beciurile mănăstirii, ca din niște adevărate catacombe. HOGAȘ, DR. 274. Ciocanele spărgeau catacombele romanilor și cenușa lor o aruncau în vînt. NEGRUZZI, S. I 203. Sub biserica astă nouă sînt catacombele monastirii, în care se pun oasele morților cînd le dezgroapă. NEGRUZZI, S. I 215.

CATACÓMBĂ, catacombe, s. f. Galerie subterană care servea primilor creștini drept refugiu, drept loc de cult și de înmormântare; p. ext. orice subterană în formă de coridor lung și îngust. – Fr. catacombe (lat. lit. catacumba).

catacómbă s. f., g.-d. art. catacómbei; pl. catacómbe

catacómbă s. f., g.-d. art. catacómbei; pl. catacómbe

CATACÓMBĂ s.f. Galerie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) orice galerie subterană (lungă și îngustă). [Cf. fr. catacombe, it. catacomba].

CATACÓMBĂ s. f. galerie subterană care servea primilor creștini ca loc de refugiu, de cult și de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă și îngustă). (< fr. catacombe, it. catacomba)

CATACÓMBĂ ~e f. 1) (la primii creștini) Galerie subterană naturală care servea drept loc de refugiu, de cult sau de înmormântare. 2) Orice fel de galerie cu ramificații lungi și înguste. [G.-D. catacombei] /<fr. catacombe, lat. catacumba

catacombe f. pl. suterane (mâi ales la Roma) unde popoarele vechi își îngropau morții și unde se întruniau creștinii în epoca persecuțiunilor.

*catacómbă f., pl. e (it. catacomba, mlat. catacumba, d. vgr. katá, în jos, și kýmbos, cavitate). Locurĭ subterane care aŭ fost maĭ întîĭ cariere, și pe urmă aŭ fost întrebuințate ca cimitire de popoarele vechĭ. Catacombele Romeĭ, vaste subterane în care se adunaŭ creștiniĭ în timpu persecuțiunilor.