casoletă definitie

13 definiții pentru casoletă

casolétă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 87 / Pl: ~te / E: fr cassolette] 1 (Frm) Vas în care se ard mirodenii. 2 Conținutul unei casolete (1). 3 Vas metalic inoxidabil care servește la sterilizarea și la păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 4 Mic recipient în care se păstrează și se servesc la masă anumite feluri de mâncare, în special aperitive. 5 Conținutul unei casolete (5). 6 Ornament în foRMă de vas, din care ies flăcări, folosit la arcuri de triumf, altare etc.
CASOLÉTĂ, casolete, s. f. 1. Vas metalic inoxidabil care servește la sterilizarea și la păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 2. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. – Din fr. cassolette.
CASOLÉTĂ, casolete, s. f. 1. Vas metalic inoxidabil care servește la sterilizarea și la păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 2. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. – Din fr. cassolette.
CASOLÉTĂ, casolete, s. f. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. Ard în casolete flori de plantă-aromatică. ALECSANDRI, P. III 87.
CASOLÉTĂ, casolete, s. f. 1. Vas metalic care servește la sterilizarea și păstrarea sterilă a pansamentelor și a unor instrumente medicale. 2. (Franțuzism) Vas în care se ard mirodenii. – Fr. cassolette.
casolétă s. f., g.-d. art. casolétei; pl. casoléte
casolétă s. f., pl. casoléte
CASOLÉTĂ s. v. afumătoare.
CASOLÉTĂ s.f. 1. Vas în care se ard parfumuri, mirodenii. ♦ Cutie de metal în care se sterilizează feși, vată și instrumente medicale. 2. Ornament în formă de vas, din care ies flăcări, folosit la arcuri de triumf, altare etc. [< fr. cassolette, cf. sp. cazoleta].
CASOLÉTĂ s. f. 1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii. ◊ cutie de metal în care se sterilizează feși, vată, instrumente medicale. 2. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc. (< fr. cassolette)
CASOLÉTĂ ~e f. 1) Vas inoxidabil în care se sterilizează pansamentul și instrumentele medicale. 2) rar Recipient în care se ard parfumuri și mirodenii. /<fr. cassolette
casoletă f. afumătoare, cățue (AL.) (= fr. cassolette).
CASOLE s. afumătoare, cățuie, (prin Ban.) rușcă, (înv.) buhurdar. (În ~ se ard mirodenii.)

casoletă dex

Intrare: casoletă
casoletă substantiv feminin