casnic definitie

21 definiții pentru casnic

cásnic, ~ă [At: PRAV. (MUNT.) 551 / Pl: ~ici, ~ice / E: casă1 + -nic] 1 a Specific casei Si: domestic, (înv) căsean. 2 a Referitor la casă (1) Si: domestic, (înv) căsean. 3 a Care provine de la casă (1) Si: domestic, (înv) căsean. 4 a Care aparține casei Si: domestic, (înv) căsean. 5 a (Nob; d. animale) Domesticit. 6 a (Înv) Economic. 7 a (Mai ales d. oameni) Care își petrece timpul acasă, în familie. 8 a (îs) Industrie - Activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei nevoilor proprii. 9-10 smf, a (înv) (Om) căsătorit. 11 sm (Înv; nob) Proprietarul casei. 12 smf (Înv; mpl) Persoane care locuiesc împreună într-o casă, formând o familie Si: (înv) căsaș, căsean. 13 smf (Înv) Persoană care se află în serviciul cuiva. 14 smf (Înv) Tovarăș. 15 sf Femeie care se ocupă numai cu gospodăria Si: gospodină.
CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.
CÁSNIC, -Ă, casnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate industrială neevoluată, desfășurată în mod auxiliar în gospodărie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obținerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria; gospodină. 2. S. m. (Rar) Căsean. – Casă1 + suf. -nic.
CÁSNIC1, casnici, s. m. (Rar, mai ales la pl.) Căsean. Ședeau casnicii la lucru iarna. ISPIRESCU, L. 285. Stăpînul și stăpîna dau mîna cu noii casnici, ori cu vechii oameni ai casei. EMINESCU, N. 141.
CÁSNIC2, -Ă, casnici, -e, adj. 1. Care ține de casă sau de gospodărie. Trebile casnice și ale statului în care Cantemir avusese parte... nu-l putură înturna de la ocupațiile literare. NEGRUZZI, S. II 146. ◊ Industrie casnică = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple și cu mijloace neevoluate. 2. (Despre persoane) Care duce o viață retrasă, care își petrece timpul liber acasă, în familie.
CÁSNICĂ, casnice, s. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria, care nu este salariată; gospodină.
CÁSNIC1, casnici, s. m. (Rar) Căsean. – Din casă1 + suf. -nic.
CÁSNIC2, -Ă, casnici, -ce, adj. 1. Care ține de casă1, de gospodărie. ◊ Industrie casnică = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producătorului, în cadrul unor procese de muncă simple. 2. Care își petrece timpul liber acasă, în familie. – Din casă1 + suf. -nic.
CÁSNICĂ, casnice, s. f. Femeie care se ocupă numai cu gospodăria (nefiind salariată); gospodină. – Din casă1 + suf. -nic.
cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; adj. f., s. f. cásnică, pl. cásnice
cásnic adj. m., s. m., pl. cásnici; f. sg. cásnică, pl. cásnice
CÁSNIC adj. 1. v. conjugal. 2. domestic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz ~.)
CÁSNIC s. v. bărbat, soț.
CÁSNICĂ s. gospodină, (rar) menajeră.
CÁSNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de casă; propriu casei; gospodăresc. Aparat de uz ~. /casă + suf. ~nic
CÁSNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Persoană care locuiește într-o casă cu alți membri ai familiei. 2) Persoană nesalarizată care se ocupă numai cu gospodăria. /casă + suf. ~nic
casnic a. 1. de casă; 2. care ține o casă, gospodar: femeie casnică. ║ m. om de al casei.
cásnic, -ă adj. (d. casă 1). De casă, domestic: animale casnice. Ĭubitor de casă, gospodar: casnic și așezat (VR. 1923, 7, 34). Subst. Persoană din casă (căsean).
casnic s. v. BĂRBAT. SOȚ.
CASNIC adj. 1. conjugal, matrimonial, (livr.) marital, (înv.) căsătoresc, căsnicesc, soțiesc. (Viață ~.) 2. domestic, familial, gospodăresc. (Treburi ~.) 3. domestic, menajer. (Aparat de uz ~.)
CASNICĂ s. gospodină, (rar) menajeră.

casnic dex

Intrare: casnic (adj.)
casnic adjectiv
Intrare: casnic (s.m.)
casnic substantiv masculin