casetofon definitie

8 definiții pentru casetofon

casetofón sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: casetă cf magnetofon, microfon, gramofon etc.] Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse în casete.
CASETOFÓN, casetofoane, s. n. Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse în casete. – Din casetă (după magnetofon, microfon, gramofon etc.).
CASETOFÓN, casetofoane, s. n. Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse în casete. – Din casetă (după magnetofon, microfon, gramofon etc.).
casetofón s. n., pl. casetofoáne
casetofón s. n., pl. casetofoáne
CASETOFÓN s. n. magnetofon cu casete (3). (< casetă + /magneto/fon)
CASETOFÓN ~oáne n. Magnetofon (portabil) de proporții reduse, cu benzile magnetice închise în casete. /casetă + [magneto]fon
casetofón s. n. Magnetofon cu casete ◊ „Casetofoane italienești în raliurile lor cu iubite platinate.” Sc. 24 IV 74 p. 6. ◊ „[Vând] Casetofon auto stereo Sanyo, nou, cu boxe.” R.l. 3 VII 78 p. 4. ◊ „Pentru a permite abonaților telefonici care lipsesc de acasă să știe de cine au fost căutați în lipsă, societățile de telecomunicații din S.U.A., Japonia și alte câteva țări au pus la punct dispozitive bazate pe cuplarea unui casetofon la aparatul respectiv de telefon.” Sc. 24 XI 78 p. 5; v. și I.B. 9 V 74 p. 1, Sc. 28 II 75 p. 3; v. și autostop (din casetă + [magneto]fon; DEX-S)

casetofon dex

Intrare: casetofon
casetofon substantiv neutru