casetă definitie

16 definiții pentru casetă

casétă sf [At: NEGRUZZI, S. IV, 125 / Pl: ~te / E: fr cassette] 1 Cutie în care se păstrează mici obiecte (prețioase) Si: (iuz) besactea, lădiță, sipețel. 2-3 (Înv; fig) Vistieria particulară (a unui suveran). 4-5 (Pex) Suma de bani dintr-o casetă (2-3). 6 Cutie folosită pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese, a unor materiale etc. 7 Cutie de lemn sau de metal, cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 8 Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 9 Despărțitură a unei case1 (38) tipografice. 10 Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor în anuare, cărți de telefon etc. 11 Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 12 Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). 13 (Îs) ~ video Videocasetă. 14 (Med) Partea metalică a punții protetice dentare. 15 (Aht) Caseton (2).
CASÉTĂ, casete, s. f. 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 3. Despărțitură a unei case1 tipografice. 4. Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc. 5. Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 6. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). ◊ Casetă video = videocasetă. 7. (Med.) Partea metalică a punții protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.
CASÉTĂ, casete, s. f. 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 3. Despărțitură a unei case1 tipografice. 4. Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc. 5. Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 6. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). ◊ Casetă video = videocasetă. 7. (Med.) Partea metalică a punții protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.
CASÉTĂ, casete, s. f. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte prețioase. Umbla cu caseta de bijuterii în mină. DUMITRIU, B. F. 55. Casetele lor doldora de giuvaericale... PAS, Z. I 156.
CASÉTĂ, casete, s. f. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase). ♦ Cutie de lemn sau de metal, cu un perete mobil, în care se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. – It. cassetta.
casétă s. f., g.-d. art. casétei; pl. caséte
casétă s. f., pl. caséte
CASÉTĂ s. 1. cutioară, cutiuță, (înv. și reg.) besactea, sicriaș, (Transilv.) șcătuică, șcătulă. 2. casetă video v. videocasetă.
CASÉTĂ s.f. 1. Cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc. 2. Cutie folosită pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese, a unor materiale etc. ♦ Cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc. 3. Fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton. 4. Text tipărit încadrat într-un chenar. 5. Casetă tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații. [Cf. fr. cassette, it. cassetta].
CASÉTĂ s. f. 1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc. 2. cutie pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc. ◊ cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc. 3. cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, într-un casetofon. 4. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton; cheson (5). 5. text tipărit încadrat într-un chenar. 6. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații. 7. partea metalică a unei proteze dentare. (< fr., engl. cassette, it. cassetta)
CASÉTĂ ~e f. 1) Cutie mică în care se păstrează anumite obiecte de valoare. 2) Cutie folosită pentru protejarea diverselor mecanisme sau dispozitive. 3) Cutie opacă în care se află montate pelicule fotosensibile, benzi magnetice etc. ~ video. 4): ~ tehnică (sau tipografică) notă a editurii sau a tipografiei care conține date tehnice despre o publicație. [G.-D. casetei] /<it. cassetta, fr. cassette
cassetă f. 1. cassă mică de bani sau de giuvaericale; 2. tezaurul particular al unui suveran.
*casétă f., pl. e (fr. cassette, d. it. cassetta. V. casă 2). Lădiță de ținut banĭ. Tezauru particular al unuĭ suveran saŭ funcționar înalt.
CASE s. cutioară, cutiuță, (înv. și reg.) besactea, sicriaș, (Transilv.) șcătuică, șcătulă.
casétă s. f. Cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, care înregistrează sau reproduce sunetul sau imaginea ◊ „Casete muzicale duminicale comentate de G.C.-M.” Pr. R.TV 12 XI 78 p. 3. ◊ „Poliția portugheză a inițiat săptămâna trecută o operațiune mai puțin obișnuită de depistare a unor laboratoare clandestine de înregistrare pe casete.R.l. 18 V 81 p. 6. ◊ „3500 de casete video și 300 casete matrice au fost confiscate în patru studiouri situate [...] în regiunea pariziană.” R.l. 19 III 84 p. 6; v. și videomagnetofon (1970) (din fr., engl. cassette; PR 1960, DMC 1967, BD 1970; DN, DEX, DN3 – alte sensuri; DEX-S)
casétă-servíciu s. f. Casetă care conține un serviciu util în gospodărie ◊ „Trimestrul II a fost de asemenea bogat în noutăți; între acestea: casete-servicii de ceai, garnituri complete pentru aperitive, mașină de răzuit legume.” I.B. 30 IV 76 p. 2 (din casetă [care conține un] serviciu)

casetă dex

Intrare: casetă
casetă substantiv feminin