casant definitie

14 definiții pentru casant

casánt, ~ă a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 96 / Pl: ~nți, ~e / E: fr cassant] 1-2 Care se sparge sau se sfărâmă ușor Si: casabil (1-2), fragil. 3 (Rar; fig; d. modul de a vorbi al cuiva) Tăios. 4 (Nob; d. caracterul cuiva) Hotărât.
CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă ușor; fragil, casabil. – Din fr. cassant.
CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă ușor; fragil, casabil. – Din fr. cassant.
CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărîmă ușor; fragil. Fonta este casantă.
CASÁNT, -Ă, casanți, -te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă ușor; fragil. – Fr. cassant.
casánt adj. m., pl. casánți; f. casántă, pl. casánte
casánt adj. m., pl. casánți; f. sg. casántă, pl. casánte
CASÁNT adj. casabil, (pop.) spărgăcios, (reg.) spărtigos. (Un obiect ~.)
Casant ≠ incasant
CASÁNT, -Ă adj. (Despre un material) Care se sparge, se sfărâmă ușor; fragil. [Cf. fr. cassant].
CASÁNT, -Ă adj. care se sparge, se sfărâmă; fragil; casabil (1). (< fr. cassant)
CASÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre obiecte) Care se sparge, se rupe sau se sfărâmă ușor; fragil. /<fr. cassant
*casánt, -ă adj. (fr. cassant, d. casser. V. casez). Care se frînge, sfărămicĭos: oțelu e maĭ dur, dar și maĭ casant de cît feru; sticla e casantă.
CASANT adj. casabil, (pop.) spărgăcios, (reg.) spărtigos. (Un obiect ~.)

casant dex

Intrare: casant
casant adjectiv