casábil, ~ă a [At: LTR / Pl: ~i, ~e / E: fr cassable] 1-2 Casant (1-2). 3 (D. o hotărâre judecătorească) Care poate fi casată (1).

CASÁBIL, -Ă, casabili, -e, adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat (1). – Din fr. cassable.

CASÁBIL, -Ă, casabili, -e, adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat (1). – Din fr. cassable.

CASÁBIL, -Ă, casabili, -e, adj. 1. Care se poate sparge; casant. 2. (Despre o sentință judecătorească) Care poate fi anulat în condițiile prevăzute de lege.

CASÁBIL, -Ă, casabili, -e, adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat. – După fr. cassable.

casábil adj. m., pl. casábili; f. casábilă, pl. casábile

casábil adj. m., pl. casábili; f. sg. casábilă, pl. casábile

CASÁBIL adj. v. casant.

Casabil ≠ incasabil

CASÁBIL, -Ă adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi anulat în urma unui apel sau a unui recurs. [Cf. fr. cassable].

CASÁBIL, -Ă adj. 1. casant. 2. (despre o hotărâre judecătorească) care poate fi anulat în urma unui recurs. (< fr. cassable)

CASÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) v. CASANT. 2) jur. Care poate fi casat. /<fr. cassable

CASABIL adj. casant, (pop.) spărgăcios, (reg.) spărtigos. (Un obiect ~.)