Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru casațiune

casațiúne sf vz casație
casațiúne (piesă muzicală, anulare, lichidare) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. casațiúnii
casațiúne (muz.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. casațiúnii
CASAȚIÚNE1 s.f. Piesă instrumentală asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marș. [< germ. Kassation, it. cassazione].
CASAȚIÚNE2 s.f. 1. V. casație. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].
CASAȚIÚNE1 s. f. compoziție pentru orchestră sau formație de cameră asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marș, în aer liber. (< germ. Kassation, it. cassazione)
CASAȚIÚNE2 s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)
casați(un)e f. deciziune ce casează sau anulează judecățile, procedurile: recurs la Casație; Curte de Casați(un)e, tribunal suprem care poate anula (pentru vițiu de formă sau falșă aplicare a legilor) sentințele ori judecățile altor tribunale: Curtea de Casație a fost înființată în București la 1861.
*casațiúne f. (fr. cassation. V. casez). Anularea juridică a uneĭ deciziunĭ orĭ procedurĭ. Curte de casațiune, curte supremă care verifică dacă formele proceduriĭ aŭ fost exact urmate. (Cea din Bucureștĭ a fost înființată la 1861). – Ob. -áție.
casațiune (< it. cassazione „despărțire, plecare”; germ. veche Gassatim „demonstrație pe stradă”; fr. cassation), (în sec. 18) piesă muzicală, simplu orchestrată*, care se cânta întotdeauna în aer liber, cu prilejul ceremoniilor nupțiale, sau cu ocazia alegerilor de deputați. C. era alcătuită din mai multe părți, asemeni suitei* clasice. Ca structură muzicală, c. se apropie de divertisment (1) și serenadă* fără a se diferenția substanțial de acestea. Scriitura c. este simplă, restrânsă ca polif. Cele 7-8 mișcări (3) pe care le conține încep și se termină cu un marș* al cărui caracter este subliniat de tobe. Printre compozițiile astfel numite, se numără Cassatio de Karl Ditters von Dittersdorf (2 corni, vl., vla., vcl., 1769), o alta de Haydn (2 corni, s vl., vcl.) și două lucrări numite Cassatio de Mozart (K.V. 63, pentru 2 vl., 2 vla., vcl., 2 ob., 2 corni și K.V. 99 pentru 2 vl., vla., 2 ob., 2 corni), ambele având 7 mișcări încheiate cu un marș.

casațiune definitie

casațiune dex

Intrare: casațiune
casațiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-