cartona definitie

14 definiții pentru cartona

cartona vt [At: DA / Pzi: ~néz / E: fr cartonner] 1 A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1) Si: a broșa. 2 A asigura o hartă, o planșă etc. în scoarțe de carton1 (1) de pânză, de piele etc.
CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton1, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Din fr. cartonner.
CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1); a broșa. ♦ A asigura o hartă, o planșă etc. cu un suport protector de carton1, sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Din fr. cartonner.
CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega (o carte, un caiet, un registru etc.) în scoarțe de carton.
CARTONÁ, cartonez, vb. I. Tranz. A lega o carte, un caiet etc. în scoarțe de carton1 (1) sau, p. ext., de pânză, de piele etc. – Fr. cartonner.
cartoná (a ~) vb., ind. prez. 3 cartoneáză
cartoná vb., ind. prez. 1 sg. cartonéz, 3 sg. și pl. cartoneáză
CARTONÁ vb. a lega, (rar) a scorți, (Transilv.) a compacta. (~ o carte.)
CARTONÁ vb. I. tr. A lega (o carte, un caiet etc.) în coperte de carton sau (p. ext.) de pânză, de piele etc. [< fr. cartonner].
CARTONÁ vb. tr a lega (o carte, un caiet etc.) în coperte (de carton/1/). (< fr. cartonner)
A CARTONÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu o copertă de carton (de pânză, de piele etc.). /<fr. cartonner
cartonà v. a lega în carton.
*cartonéz v. tr. (fr. cartonner). Pun scoarțe de carton (maĭ supțirĭ) uneĭ cărțĭ. V. scorțesc.
CARTONA vb. a lega, (rar) a scorți, (Transilv.) a compacta. (~ o carte.)

cartona dex

Intrare: cartona
cartona verb grupa I conjugarea a II-a