CARTÓN, cartoane, s. n. 1. Hîrtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă; mucava. Cutie de carton. Jucării de carton. ◊ Loc. adj. De carton = lipsit de trăinicie, efemer. Casă de carton. ◊ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton acoperit cu gudron sau smoală, întrebuințat la acoperirea unor clădiri sau pentru izolarea fundațiilor și a zidurilor de la subsol. Carton presat= a) carton dur, de compoziție specială, din care se confecționează diferite obiecte. Geamantan de carton presat; b) carton întrebuințat ca izolant în mașinile și aparatele electrice. 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. (Rar) Carte de joc. Cartoanele zburau de la unul la altul, vrafurile de bancnote făceau ocolul mesei. PETRESCU, S. 101. 4. Tub mic de hîrtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. Prietenul meu mușcă din cartonul aurit al țigării și-mi înfruntă semeț privirea. C. PETRESCU S. 152. 5. Tăviță de mucava; p. ext. conținutul ei. Am adus copiilor un carton de prăjituri.