cartirui definitie

12 definiții pentru cartirui

cartirui vt [At: DEX2 / Pzi: ~ésc / E: rs квapтиpвaть] A încartirui.
CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat’.
CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat’.
CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A pregăti instalarea și a instala trupele într-o localitate; a încartirui.
CARTIRUÍ vb. IV. v. încartirui.
cartiruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cartiruiésc, imperf. 3 sg. cartiruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cartiruiáscă
CARTIRUÍ vb. v. încartirui.
CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p.i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati].
CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati)
cartiruĭésc, V. încartierez.
cvartiruĭésc și fart- (d. cvartir și fartir). Forme maĭ vechĭ îld. cartiruĭesc, cartierez, așez soldațĭ în cartier, în gazdă.
CARTIRUI vb. (MIL.) a încartirui. (A ~ trupele.)

cartirui dex

Intrare: cartirui
cartirui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a