cartel definitie

13 definiții pentru cartel

cartél sn [At: DA / Pl: ~uri/ E: fr, eg cartel] 1 (Înv) Scrisoare prin care se adresează o provocare la duel. 2 (Înv; pex) Provocare la duel. 3-4 (Înv) Convenție scrisă între state pentru schimbul sau eliberarea prizonierilor. 5 Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile și condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere în vederea limitării sau eliminării concurenței. 6 Coaliție între două sau mai multe partide, organizații etc.
CARTÉL, carteluri, s. n. 1. Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile, condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere, în vederea limitării sau eliminării concurenței. 2. Coaliție între două sau mai multe partide, organizații etc. 3. (Înv.) Convenție scrisă între state, pentru schimbul sau răscumpărarea prizonierilor. – Din fr., engl. cartel.
CARTÉL, carteluri, s. n. 1. Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile, condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere, în vederea limitării sau eliminării concurenței. 2. Coaliție între două sau mai multe partide, organizații etc. 3. (Înv.) Convenție scrisă între state, pentru schimbul sau răscumpărarea prizonierilor. – Din fr., engl. cartel.
CARTÉL, carteluri, s. n. 1. Una din formele monopolurilor capitaliste, în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție prin care, păstrîndu-și independența comercială și de producție, stabilesc prețuri de vînzare unice și raioane geografice de desfacere pentru fiecare în parte, în vederea eliminării concurenței, a stoarcerii de cît mai mari profituri și a întăririi exploatării muncitorilor. Cartelurile monopoliste, care domină in industrie, caută să mențină prețurile ridicate la mărfuri, împrejurare care face ca criza să fie deosebit de dureroasă și împiedică resorbirea stocurilor de mărfuri. STALIN, PROBL. LEN. 446. Cartel internațional = cartel la care participă firme din mai multe țări. 2. (În statele burgheze) Alianță între partide politice. Cartel electoral = înțelegere între două sau mai multe partide pentru acțiuni comune în vederea desfășurării alegerilor. 3. (Învechit) Convenție scrisă între state pentru schimbul sau răscumpărarea prizonierilor.
CARTÉL, carteluri, s. n. 1. Una dintre formele monopolurilor capitaliste, în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție stabilind prețuri de vânzare unice și regiuni geografice de desfacere pentru fiecare în parte, în vederea eliminării concurenței și a obținerii de cât mai multe profituri. 2. (În statele burgheze) Alianță între două sau mai multe partide politice. 3. (Înv.) Convenție scrisă între state, pentru schimbul sau răscumpărarea prizonierilor. – Fr. cartel.
cartél (monopol, coaliție, convenție) s. n., pl. cartéluri
cartél (monopol, coaliție, convenție) s. n., pl. cartéluri
CARTÉL s.n. 1. (Ec.) Uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile cartelate stabilesc în comun condițiile de vânzare a mărfurilor, sistemul de formare a prețurilor, repartizarea piețelor de aprovizionare și desfacere etc., fiecare dintre ele păstrându-și independența de producție și de vânzare. 2. Coaliție politică între mai multe partide. [Pl. -luri. / < fr. cartel].
CARTÉL s. n. 1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere. 2. coaliție politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acțiuni și scopuri comune. (< fr., engl. cartel)
cartél (-le), s. n. – Uniune monopolistă a mai multor întreprinderi. – Var. cartelă, s. f. (bucată de hîrtie cu bonuri detașabile). It. cartello, fr. cartel. -Der. cartela, vb. (a forma un cartel).
CARTÉL ~uri n. 1) ec. Uniune economică în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc în comun planul de colaborare, păstrându-și totodată independența de producție. 2) înv. Convenție între state cu privire la schimbul sau la răscumpărarea prizonierilor. 3) Coaliție politică între două sau mai multe partide. /<engl. cartel
cartel n. 1. provocare în scris la duel; 2. convențiune pentru extrădarea mutuală a fugarilor politici; 3. asociațiune spre a aduna diferite producte de pe piețele internaționale și apoi, la un moment dat, a le desface cu prețuri urcate.
*cartél n., pl. e și urĭ (fr. cartel, d. it. cartello, care vine d. carta, cartă). Provocare scrisă. Convențiune, învoĭală, alianță comercială saŭ politică.

cartel dex

Intrare: cartel
cartel substantiv neutru