carotiéră sf [At: DEX² / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: fr carottier] Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a caratelor (2) din gaura de sondă.

CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier.

CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier.

CAROTIÉRĂ, carotiere, s. f. Aparat folosit pentru tăierea și extragerea carotelor². [Pr.: -ti-e-] – Fr. carottier.

carotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. carotiérei; pl. carotiére

carotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. carotiérei; pl. carotiére

CAROTIÉRĂ s.f. Aparat pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II) [în DN] din fundul găurilor de sondă. [Pron. -ti-e-. / < fr. carottière].

CAROTIÉRĂ s. f. 1. sondeză pentru tăierea și scoaterea la suprafață a carotelor (II). 2. aparat folosit pentru a face sondaje și a lua eșantioane din fundul oceanelor. (< fr. carottière)

CAROTIÉRĂ ~e f. Dispozitiv de foraj folosit pentru extragerea la suprafață a carotelor din sonde. [Sil. -ti-e-] /<fr. carottiere