caroten definitie

12 definiții pentru caroten

carotén sn [At: DEX2 / V: ~tínă sf / E: fr carotène, ger Karotin] Pigment roșu- portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale.
carotínă sf vz caroten
CAROTÉN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale (morcov) și în unele produse animale (grăsimi, gălbenuș). [Var.: carotínă s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.
CAROTÍNĂ s. f. v. caroten.
CAROTÉN s. n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale. [Var.: carotínă s. f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.
CAROTÍNĂ s. f. v. caroten.
carotén s. n.
carotén s. n.
CAROTÉN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov].
CAROTÍNĂ s.f. Caroten. [< germ. Karotin, fr. carotine].
CAROTÉN s. n. pigment portocaliu-roșcat în unele vegetale (morcovi) și produse animale. (< fr. carotène, germ. Karotin)
CAROTÉN n. Pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele țesuturi vegetale și animale. /<fr. carotene, germ. Karotin

caroten dex

Intrare: caroten
caroten substantiv neutru
carotină