caro definitie

15 definiții pentru caro

caró1 i [At: BARONZI, L. 150 / A: nct / E: rrm caro] (Arg) Fugi!
caró2 sn [At: ALEXANDRESCU, M. 265 / V: (înv) ~ra sf / Pl: ~rále / E: fr carreau] Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi.
CARÓ s. n. Culoare la cărțile de joc, însemnată prin romburi roșii; tobă. – Din fr. carreau.
CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii la cărțile de joc, însemnată cu romburi. – Din fr. carreau.
CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată prin romburi. Așteptam pe riga de caro, și-mi iesă cel de ghindă. ALECSANDRI, T. I 343.
CARÓ, carale, s. n. Una dintre cele două culori roșii ale cărților de joc, însemnată cu romburi. – Fr. carreau.
caró (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caroúl; pl. carále/ caróuri
caró (culoare la jocul de cărți) s. n., art. caróul; pl. carále
CARÓ s. tobă. (~ la cărțile de joc.)
CARÓ s.n. Culoare roșie la cărțile de joc, însemnată prin romburi. [Pl. -rale. / după fr. carreau].
CARÓ s. n. culoare la cărțile de joc, cu romburi roșii. (< fr. carreau)
CARÓ ~ále n. (la cărțile de joc) Culoare roșie reprezentată printr-un romb. [Art. caroul] /<fr. carreau
carò n. (pl. carale) una din cele patru colori la cărțile de joc: mi-a ieșit zece ochi de caro AL. (= fr. carreau).
*caró n. fără pl. (fr. carreau, d. lat. quadrellum, dim. d. quadrum, pătrat. V. cadru). Una din colorile cărților de joc: asu de caro.
CARO s. tobă. (~ la cărțile de joc.)

caro dex

Intrare: caro
caro substantiv neutru