carnivor definitie

19 definiții pentru carnivor

carnivór, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 279 / V: ~nev~ / Pl: ~i, ~e / E: fr carnivore] 1 a Care se hrănește mai ales cu carne. 2 a (Îs) Plante ~e Grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.). 3 snp Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini foarte ascuțiți. 4 sns Animal din ordinul carnivore (3).
CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu mici nevertebrate (insecte, viermi etc.). 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.
CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește mai ales cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală (asimilația clorofiliană), au însușirea de a se hrăni cu animale (insecte, viermi etc.) 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hrănesc mai ales cu carne, având carnasiere și canini lungi și ascuțiți; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.
CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj. Care se hrănește cu carne. Toată lumea cunoaște lupul, fiara asta carnivoră și nesățioasă. NEGRUZZI, S. I 279. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin din clasa mamiferelor cuprinzînd animalele care se hrănesc cu carne, au dinți canini lungi și ascuțiți, măsele carnasiere, mirosul și auzul fin. Avea obrajii îmbujorați, dinții enormi de carnivor robust, ochii albaștri fără de expresie. BART, E. 375.
CARNIVÓR, -Ă, carnivori, -e, adj. Care se hrănește cu carne. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin din clasa mamiferelor cuprinzând animalele care se hrănesc cu carne, au carnasiere și canini lungi și ascuțiți. – Fr. carnivore (lat. lit. carnivorus).
carnivór1 adj. m., pl. carnivóri; f. carnivóră, pl. carnivóre
carnivór2 s. n., pl. carnivóre
carnivór adj. m., pl. carnivóri; f. sg. carnivóră, pl. carnivóre
carnivór s. n., pl. carnivóre
CARNIVÓR adj. (rar) carnasier. (Animal ~.)
CARNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu carne; carnasier. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne; (la sg.) animal din acest ordin. ♦ Plante carnivore = plante care digeră prin flori insecte sau alte microorganisme. [< fr. carnivore, cf. lat. caro – carne, vorare – a devora].
CARNIVÓR, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag. ♦ plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus)
CARNIVÓR1 ~ă (~i, ~e) Care folosește drept hrană carnea. ◊ Plante ~e grup restrâns de plante care, pe lângă nutriția normală, au însușirea de a se hrăni cu animale mici (insecte, viermi etc.). /<fr. carnivore, lat. carnivorus
CARNIVÓR2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne (reprezentanți: lupul, vulpea, hiena, pantera, leul, tigrul etc.). 2) Animal din acest ordin. /<fr. carnivore, lat. carnivorus
carnivor a. care se hrănește cu carne. ║ n. pl. carnivore, clasă de animale cari se hrănesc cu carne crudă, numite obișnuit fiare.
*carnivór, -ă adj. (lat. carnivorus, d. caro, carnis, carne, și vorare, a înghiți, a mînca. V. devor). Care se nutrește cu carne, ca lupu. S. n., pl. e. Animal carnivor. V. mamifer.
CARNIVOR adj. (rar) carnasier. (Animal ~.)
ANIMALE CARNIVORE. Subst. Carnivore. Animal carnivor, animal carnasier; carnivor. Lup, lupușor (dim.), lupoi (augm.); lupoaică, lupoaie (înv. și reg.); pui de lup, lupan (reg.); lupărie (rar). Vulpe, vulpișoară (dim.), vulpiță, vulpoaică; vulpoi; pui de vulpe, vulpan (pop.); vulpărie. Cîine; cîine-sălbatic, dingo; cîine-enot, bursuc-cu-barbă; șacal; hienă. Urs, ursuleț (dim.), ursac (pop.); ursoaică, ursoaie (rar), ursă (reg.); pui de urs, ursuleț; urs-brun, urs carpatin; urs alb, urs polar; urs negru, baribal; grizzly; ursărime (rar). Jder; jder-de-piatră, beică; dihor; hermină; hermelină, cacom (înv. și reg.), helge (reg.); nevăstuică; viezure, bursuc, bursucel (dim.). Vidră, lutră; noriță, nurcă; vizon. Rîs, linx; rîsoaică (rar); pisică-sălbatică. Pisică, pisicuță (dim.); motan, motănaș (dim.), motănel, motănime. Leu, leușor (dim.), leuț; leoaică. Tigru, tigrișor (dim.), tigră (înv.), tigroaică, tigresă (rar), tigroaie (înv.). Leopard, ghepard; panteră, panteră-neagră; cuguar, puma; jaguar; panteră-de-zăpadă, uncia, irbis, leopardul zăpezilor. Focă; morsă, vacă-de-mare; ontarie; urs-de-mare; leu-de-mare. Adj. Carnivor, carnasier. Lupesc. Vulpesc, vulpăresc (rar). Ursăresc (rar). Pisicesc; felin. Leonin (livr.). Cîinesc, canin. Adv. Lupește. Vulpește. Cîinește. Pisicește. V. cîine, glasuri de animale, pisică.
CARNI- „carne, carnal”. ◊ L. caro, nis „came” > fr. carni-, it. id., engl. id., germ. karni- > rom. carni-. □ ~color (v. -color), adj., de culoarea roșie a cărnii; ~form (v. -form), adj., cu aspect de carne; ~vor (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu carne. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere care se hrănesc predominant cu carne, avînd carnasiere și canini lungi și ascuțiți.

carnivor dex

Intrare: carnivor
carnivor adjectiv substantiv neutru