carnețel definitie

7 definiții pentru carnețel

carnețél sn [At: DA / Pl: ~e / E: carnet + -el] 1-2 (Șhp) Carnet (1) (mic).
CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet. – Carnet + suf. -el.
CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet. – Carnet + suf. -el.
CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet (1). Mîini harnice notau în carnețele... Și cifrele notate... Oțel erau și fapte grăitoare. TULBURE, în POEZ. N. 445.
CARNEȚÉL, carnețele, s. n. Diminutiv al lui carnet.
carnețél s. n., pl. carnețéle
carnețél s. n., pl. carnețéle

carnețel dex

Intrare: carnețel
carnețel substantiv neutru