carnál, ~ă a [At: SAHIA, N. 34 / Pl: ~i, ĕ / E: lat carnalis] 1-2 Care aparține cărnii (1, 23). 3-4 Referitor la carne (1, 23). 5-6 Care provine de la carne (1, 23). 7-8 Specific cărnii (1, 23).

CARNÁL, -Ă, carnali, -e, adj. De carne, privitor la carne; p. ext. trupesc. – Din lat. carnalis.

CARNÁL, -Ă, carnali, -e, adj. De carne, privitor la carne; p. ext. trupesc. – Din lat. carnalis.

CARNÁL, -Ă, carnali, -e, adj. De carne, privitor la carne; p. ext. trupesc. – Lat. lit. carnalis.

carnál adj. m., pl. carnáli; f. carnálă, pl. carnále

carnál adj. m., pl. carnáli; f. sg. carnálă, pl. carnále

CARNÁL adj. v. trupesc.

CARNÁL, -Ă adj. De carne, privitor la carne; (p. ext.) trupesc. [Cf. it. carnale, lat. carnalis].

CARNÁL, -Ă adj. referitor la carne; (p. ext.) trupesc, senzual. (< it. carnale, lat. carnalis)

CARNÁL ~ă (~i, ~e) livr. 1) Care se referă la carne; de carne. 2) Care ține de plăcerile trupului; trupesc; senzual. /<lat. carnalis

*carnál, -ă adj. (lat. carnalis). Relativ la carne, la simțurile plăcerilor materiale: plăcerĭ carnale. Sensual, ĭubitor de plăcerĭ carnale: om carnal.

CARNAL adj. fizic, trupesc, (înv. fig.) spurcat. (Pofte ~.)