carnaj definitie

12 definiții pentru carnaj

carnáj sn [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 106, 10/5 / V: ~ágiu (pl: -agíi) / Pl: ~e/ E: fr carnage] (Liv) Ucidere în masă Si: masacru, măcel.
CARNÁJ, carnaje, s. n. Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.
CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Din fr. carnage.
CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru.
CARNÁJ, carnaje, s. n. (Franțuzism) Ucidere în masă; măcel, masacru. – Fr. carnage.
carnáj (livr.) s. n., pl. carnáje
carnáj s. n., pl. carnáje
CARNÁJ s. v. masacru, măcel.
CARNÁJ s.n. (Liv.) Ucidere în masă; măcel, masacru. [Var. carnagiu s.n. / cf. fr. carnage, it. carnaggio].
CARNÁJ s. n. măcel, masacru. (< fr. carnage)
CARNÁJ ~e n. livr. Omor în masă al unor persoane lipsite de apărare; măcel; masacru. /<fr. carnage
carnaj s. v. MASACRU. MĂCEL.

carnaj dex

Intrare: carnaj
carnaj substantiv neutru