carnație definitie

12 definiții pentru carnație

carnație sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 7 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr carnation] Coloritul și structura pielii unei persoane.
carnațiúne sf vz carnație
CARNÁȚIE, carnații, s. f. Structura, consistența și coloritul pielii unei persoane. – Din fr. carnation.
CARNÁȚIE, carnații, s. f. Coloritul și structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation.
CARNÁȚIE s. f. (Rar) Coloritul pielii unei persoane. – Pronunțat: -ți-e.
CARNÁȚIE, carnații, s. f. (Rar) Coloritul și structura pielii unei persoane. – Fr. carnation.
carnáție (-ți-e) s. f., art. carnáția (-ți-a), g.-d. art. carnáției; pl. carnáții, art. carnáțiile (-ți-i-)
carnáție s. f. (sil. -ți-e), art. carnáția (sil. -ți-a), g.-d. art. carnáției; pl. carnáții, art. carnáțiile (sil. -ți-i-)
CARNÁȚIE s.f. Coloritul și structura pielii unei persoane. [Gen. -iei. / < fr. carnation].
CARNÁȚIE s. f. coloritul și structura pielii unei persoane. (< fr. carnation)
CARNÁȚIE ~i f. rar Coloritul și structura pielii omului. [Art. carnația; G.-D. carnației; Sil. -ți-e] /<fr. carnation
carnați(un)e f. 1. colorațiunea sau aparența cărnei la om: 2. în pictură, numele părților corpului care apar nude și fără draperie.

carnație dex

Intrare: carnație
carnație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e