carmin definitie

15 definiții pentru carmin

carmín sn [At: SĂM. V, 1012 / E: fr carmin, lat carminium] 1 Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc. Si: (îvp) cârmâz. 2 (Pex) Culoare roșie.
CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.
CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.
CARMÍN s. n. Culoare roșie-vie, preparată din cîrmîz; cîrmîz.
CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).
carmín s. n.
carmín s. n.
CARMÍN s., adj. invar. 1. s. cârmâz, coșenilă. (~ul este un colorant roșu.) 2. adj. invar. stacojiu, (pop.) cârmâziu. (O petală ~.)
CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
CARMÍN n. 1) Colorant roșu-aprins de proveniență vegetală sau animală, folosit în medicină, parfumerie, pictură etc.; cârmâz. 2) Culoare roșie-aprinsă. /<fr. carmin, lat. carminium
carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
*carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
CARMIN s., adj. invar. 1. s. cîrmîz. (~ este un colorant roșu.) 2. adj. invar. stacojiu, (pop.) cîrmîziu. (O petală ~.)
róșu carmín adj. inv. Roșu aprins ◊ „Florile sunt mărișoare [...] alcătuite din cinci petale late, de culoare roșu-carmin.Sc. 21 VII 62 p. 4 (din roșu + carmin)

carmin dex

Intrare: carmin
carmin substantiv neutru
carmin substantiv neutru