CHARISMÁTIC, -Ă, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charismă (1); care se caracterizează prin charismă. ♦ Putere charismatică = capacitate de influențare, prestigiu de care se bucură cineva, în virtutea unor calități de excepție. 2. (Rel.) Care se caracterizează printr-o intensă viață religioasă. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique.

carismátic adj. m., pl. carismátici; f. sg. carismátică, pl. carismátice

CARISMÁTIC, -Ă, carismátici, -e, adj. (Despre autoritate) Care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar; (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu. (< fr. charismatique)

CARISMÁTIC, -Ă adj. Înzestrat, dotat, talentat. [Cf. fr. charismatique, germ. charismatisch < gr. charisma – har dumnezeiesc]. [După Wahrig: „Deutsches Wörterbuch”; Bertelsmann: Volkslexikon].