caric definitie

15 definiții pentru caric

caríc sn [At: LTR / Pl: (înv) ~ice, ~uri / E: it carico] Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale.
caricá2 v vz cărica
carica1 vt [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 108, 11/5 / Pzi: ~chéz / E: it caricare] 1 (Iuz) A caricaturiza. 2 A încărca o navă.
CARÍC s. n. Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale. – Din it. carico.
CARÍC s. n. Totalitatea încărcăturii utile a unei nave comerciale. – Din it. carico.
caríc s. n.
caríc s. n.
caricá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carícă
CARÍC s.n. (Mar.) Încărcătură utilă a unei nave de comerț. [< it. carico].
CARICÁ vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare].
CARÍC s. n. marfă încărcată la bordul unei nave. (< it. carico)
CARICÁ vb. tr. 1. a încărca o navă. 2. a exagera, a șarja. (< it. caricare, lat. carricare)
CARÍC n. Încărcătură utilă a unei nave comerciale. /<it. carico
*cáric n., pl. urĭ și e (it. cárico). Com. Încărcătura uneĭ corăbiĭ.
CARICA L., CARICA, fam. Caricaceae. Gen originar din America tropicală și subtropicală, cca 40 specii, arbuști sau arbori (pînă la 10 m înălțime). Tulpină moale, falsă, cu urme lăsate de frunzele căzute. Frunze mari, persistente, coriacee, lung-pețiolate, simple, lobate sau palmat-sectate, verzi-gălbui. La plantele femele frunzele sînt mai puțin lobate. Plantă dioică. Flori galbene, mărunte, cele femele în corimbi scurți, cu corola liberă sau concrescută la bază, cele mascule în panicule lung-pedunculate și corola concrescută în formă de pîl- nie sau tub. Fruct galben-roșiatic, se aseamănă la gust cu pepenele galben. Semințe mici, negre, acoperite de un arii mucilaginos. în condiții de seră se obțin numai în urma polenizării artificiale. Fructifică în al 3-lea sau al 4-lea an de la însămînțare.

caric dex

Intrare: caric
caric substantiv neutru
Intrare: Carica (gen de plante)
carica verb grupa I conjugarea I
Carica gen de plante