carete definitie

3 intrări

33 definiții pentru carete

carétă sf [At: NEAGOE, Înv. 118/2 / V: ~rấtă, ~rắtă / Pl: ~te / E: rs кapeтa] Trăsură elegantă, cu patru roți, închisă (cu coș, cu uși și cu geamuri) Cf butcă, caleașcă, cupeu, droșcă, landou, rădvan.
caréte sm [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pl: ~eți / E: car1 + -ete] 1 Car1 (1). 2 Larve nedefinite mai îndeaproape care se formează pe anumite alimente. 3 (Reg; csc) Muci (la om și la unele animale).
căréte sm vz carete
CARẤTĂ s. f. v. caretă.
CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carấtă s. f.] – Din rus. kareta.
CARÉTE, careți, s. m. Nume dat unor viermișori care se formează pe anumite alimente. – Car1 + suf. -ete.
CARÂTĂ s. f. v. caretă.
CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Din rus. kareta.
CARÉTE, careți, s. m. Nume dat unor viermișori care se formează pe anumite alimente. – Car1 + suf. -ete.
CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. V. caleașcă, rădvan, cupeu. Apoi a fost la noi și doctorul cu careta. SLAVICI, N. I 300. La o stație, unde careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii, călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută. CARAGIALE, S. U. 27. – Variantă; (Mold.) carîtă (SADOVEANU, F. J. 298, ALECSANDRI, T. 46) s. f.
CARÉTE, careți, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat unor viermușori care se formează pe unele alimente (brînză, făină, carne etc.).
CARÎ́TĂ s. f. v. caretă.
CARÂTĂ s. f. v. caretă.
CARÉTĂ, carete, s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [Var.: (reg.) carâtă s. f.] – Rus kareta.
CARÉTE, careți, s. m. Nume dat unor viermișori care se formează pe anumite alimente. – Din car2 + suf. -ete.
carétă s. f., g.-d. art. carétei; pl. caréte
caréte (viermișor) s. m., pl. caréți
carétă s. f., pl. caréte
caréte (viermișor) s. m., pl. caréți
CARÉTĂ s. v. cupeu, trăsură închisă.
CARÉTE s. v. cârcăiac, câșiță, scolopendră, strepede.
CARẤTĂ s.f. v. caretă.
CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta].
CARÉTĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)
carétă (caréte), s. f. – Trăsură, caleașcă. Rus. kareta, din it. carretta (DAR). – Der. caretaș, s. m. (vizitiu).
CARÉTĂ ~e f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roți. /<rus. kareta
CARÉTE ~ți m. Viermi mici care apar pe unele alimente. /car + suf. ~ete
caretă f. trăsură elegantă și închisă, cupeu. [It. CARRETTA].
*carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și carîtă (după rut.).
carîtă, V. caretă.
care s. v. CUPEU.
carete s. v. CÎRCĂIAC. CÎȘIȚĂ. SCOLOPENDRĂ. STREPEDE.
carete, careți s. m. v. capelmaistru.

carete dex

Intrare: caretă
caretă substantiv feminin
carâtă
Intrare: carete
carete substantiv masculin
Intrare: cărete
cărete