21 definiții pentru caretă
carétă sf [At: NEAGOE, Înv. 118/2 / V: ~rấtă, ~rắtă / Pl: ~te / E: rs кapeтa] Trăsură elegantă, cu patru roți, închisă (cu coș, cu uși și cu geamuri) Cf butcă, caleașcă, cupeu, droșcă, landou, rădvan. CARÉTĂ, carete,
s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [
Var.: (
reg.)
carấtă s. f.] – Din
rus. kareta. CARÉTĂ, carete,
s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [
Var.: (
reg.)
carâtă s. f.] – Din
rus. kareta. CARÉTĂ, carete,
s. f. Trăsură închisă, cu patru roți.
V. caleașcă, rădvan, cupeu. Apoi a fost la noi și doctorul cu careta. SLAVICI, N. I 300. La o stație, unde careta domnească și caleștile suitei trebuiau să schimbe caii, călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută. CARAGIALE, S. U. 27. – Variantă; (
Mold.)
carîtă (SADOVEANU, F. J. 298, ALECSANDRI, T. 46)
s. f. CARÉTĂ, carete,
s. f. Trăsură închisă, cu patru roți. [
Var.: (
reg.)
carâtă s. f.] – Rus
kareta. carétă s. f.,
g.-d. art. carétei;
pl. caréte
CARÉTĂ s. v. cupeu, trăsură închisă. CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta].
CARÉTĂ s. f. trăsură închisă. (< rus. kareta)
carétă (caréte), s. f. – Trăsură, caleașcă.
Rus. kareta, din
it. carretta (DAR). –
Der. caretaș,
s. m. (vizitiu).
CARÉTĂ ~e f. Trăsură de lux acoperită, cu patru roți. /<rus. kareta caretă f. trăsură elegantă și închisă, cupeu. [It. CARRETTA].
*carétă f., pl. e (ngr. karétia, d. it. carretta, de unde și rus. karéta; rut. karíta). Vechĭ. Trăsură închisă, cupeŭ. – Și
carîtă (după rut.).
Caretă dex online | sinonim
Caretă definitie
Intrare: caretă
caretă substantiv feminin