carenă definitie

2 intrări

25 definiții pentru carenă

carena vt [At: DEX2 / Pzi: ~néz / E: fr caréner, lat carenare] 1 A repara (1) carena unei nave. 2 A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 3 A acoperi cu tablă suprafața unui vehicul de mare viteză. 4 A curăța carena (1) unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea.
carenă sf [At: OLLĂNESCU, O. 369 / V: (pop) -rínă / Pl: ~ne / E: fr carène, it carena] 1 Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2 (Pop) Lemn curbat care formează partea de jos a luntrei și ale cărui extremități formează piscurile. 3 (Zlg) Proeminență alungită a unor organe. 4 (Bot) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite.
carínă sf vz carenă
CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A echipa un vehicul cu carenaj. 3. A curăța carena unei nave de depuneri vegetale și animale și a o vopsi. – Din fr. caréner, lat. carenare.
CARÉNĂ, carene, s. f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2. Proeminență prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.
CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. – Din fr. caréner, lat. carenare.
CARÉNĂ, carene, s. f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2. Proeminență prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.
CARÉNĂ, carene s. f. Parte inferioară a unei nave, care stă în apă, sub linia de plutire.
CARÉNĂ, carene, s. f. Partea inferioară a unei nave, care stă în apă. – Ngr. karena (<it.).
carená (a ~) vb., ind. prez. 3 careneáză
carénă s. f., g.-d. art. carénei; pl. caréne
carená vb., ind. prez. 1 sg. carenéz, 3 sg. și pl. careneáză
carénă s. f., g.-d. art. carénei; pl. caréne
CARÉNĂ s. (MAR.) (rar) operă vie. (~ unei nave.)
CARENÁ vb. I. tr. 1. (Mar.) A curăți carena unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea. ♦ A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. [Cf. fr. caréner, it. carenare].
CARÉNĂ s.f. 1. Partea din corpul navei care stă sub apă. ♦ Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă. 2. Porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, care ia naștere prin unirea celor două petale inferioare. 3. Ieșitură a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la păsări. [Pl. -ne. / < fr. carène, it. carena].
CARENÁ vb. tr. 1. a repara, a curăți carena unei nave. 2. a așeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei. 3. a acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul. (< fr. caréner, it. carenare)
CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ◊ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieșitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena)
carénă (caréne), s. f. – Partea exterioară a corpului unei nave. – Var. carină. Fr. carène, var. din ngr. ϰαρίνα (Gáldi 158).
A CARENÁ ~éz tranz. 1) (nave) A înclina pe o coastă pentru a curăța sau a repara carena; a canarisi. 2) (vehicule de mare viteză) A acoperi cu un carenaj. /<fr. caréner, it. carenare
CARÉNĂ ~e f. 1) (la păsări) Proeminență alungită în formă de creastă a sternului pe care sunt fixați mușchii pieptului și care acționează aripile. 2) bot. Porțiune din corola leguminoaselor care ia naștere din concreșterea a două petale inferioare. 3) Parte exterioară a unei nave care se află sub linia de plutire. /<fr. carene, it. carena
carenă f. partea corăbiei ce stă cufundată în apă, când e încărcată.
*carénă, V. carină.
carínă f., pl. e (ngr. karina; lat. carina). Ĭeșitura saŭ ascuțișu funduluĭ corăbiilor și bărcilor. (Cele cu fundu lat, ca lotca, n’au carină). – Rar carénă (it. carena).
CARE s. (MAR.) (rar) operă vie. (~ unei nave.)

carenă dex

Intrare: carenă
carenă substantiv feminin
Intrare: carena
carena verb grupa I conjugarea a II-a