Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru cardită

cardítă sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr cardite] Inflamație a inimii.
CARDÍTĂ, cardite, s. f. Inflamație a inimii. – Din fr. cardite.
CARDÍTĂ, cardite, s. f. Inflamație a inimii. – Din fr. cardite.
cardítă s. f., pl.. cardíte
cardítă s. f., pl. cardíte
CARDI- v. cardio-.
CARDÍTĂ s.f. Inflamație a inimii. [< fr. cardite].
CARDÍTĂ s. f. inflamație a pereților inimii. (< fr. cardite)
cardí (-désc, -ít), vb.1. A bate, a lovi. – 2. A fura, a șterpeli. Cuvînt argotic, cu siguranță de origine țig. Graur 133 îl explică prin țig. kar- „a pronunța”, contaminat cu a mardi; ceea ce presupune un sens „a vorbi” atestat de Graur și Juilland 160, dar contestat de Vasiliu, GS, VII, 108, și pe care, la rîndul nostru, nu îl cunoaștem. Chiar și așa, semantismul prezintă dificultăți. Mai probabil provine din țig. ker- „a da”, prin intermediul formei kărdem. – Der. cardeală, s. f. (bătaie); carditor, s. m. (informator). Cf. de asemenea, în susținerea etimonului kar-, Graur, BL, VI, 198 și V, 223.
CARDÍTĂ Inflamație a inimii. /<fr. cardite
*cardítă f., pl. e (d. vgr. kardia, inimă). Med. Inflamațiune a inimiĭ.
cardit, -ă, cardiți, -te adj. 1. furat. 2. bătut.

Cardită dex online | sinonim

Cardită definitie

Intrare: cardită
cardită substantiv feminin
Intrare: cardit
cardit