card definitie

28 definiții pentru card

cârd2 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: nct / E: nct] (Bot) Varga ciobanului (Dipsacus silvestris).
cârd1 sn [At: N. COSTIN, L. I. A. 53/12 / V: cârd / Pl: ~uri / E: srb krd] 1 Grup mare de animale, de păsări, pești etc. de același fel, care se află împreună Si: ciopor, cireada, haită, stol, turmă. 2 (Prt) Ceată (mare) de oameni (adunați la întâmplare sau mergând în dezordine) Si: bandă1. 3 (Îla) Cu ~ul În număr mare. 4 (Îe) A se pune (sau a intra, a-și pune, a-și băga) (boii) în ~ cu cineva (sau cu dracul) A se asocia cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile). 5 (D. timp; fam) Mulțime (de ani, de vreme). 6 (Îlav) De (la) un ~ de vreme De un timp încoace.
CARD, carduri, s. n. Instrument de plată pe suport magnetic, emis de o bancă sau alte instituții financiare autorizate, prin care deținătorul poate efectua diferite tranzacții. – Din engl. card.
CÂRD, cârduri, s. n. 1. Grup mare de animale sau de păsări, de pești de același fel, care se află împreună. 2. (De obicei peior.) Ceată numeroasă de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile). 3. (Fam.) Mulțime, șir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un cârd de vreme = de un timp încoace. Un cârd de ani = foarte mulți ani. – Din sb. krd.
CÂRD, cârduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de păsări, de pești de același fel, care se află împreună. 2. (De obicei peior.) Ceată (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile). 3. (Fam.) Mulțime, șir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un cârd de vreme = de un timp încoace. Un cârd de ani = foarte mulți ani. – Din scr. krd.
CÎRD, cîrduri, s. n. 1. Grup mare de animale (v. turmă, cireada) sau de păsări (v. stol) de același fel, care umblă împreună. [Lotca] era subțire, smolită și, cum zbura, parcă era o rață sălbatică negricioasă, rătăcită de cîrd. DUMITRIU, N. 289. Două cîrduri de oi urcau mărunt spre cîmpie. PREDA, Î. 143. Deasupra cerul e ca sineala și-n văzduhul luminos răsar din vreme în vreme cîrduri de cocoare. SADOVEANU, O. II 208. Un cîrd de porumbei se rotea pe aproape, dispărînd spre hambare. DUNĂREANU, N. 14. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori, Pribegind departe! IOSIF, V. 73. 2. Ceată de oameni (adunați la întîmplare sau mergînd în dezordine); grup. Pe la cîntatul cocoșilor de ziuă, femeile în cîrduri de cîte trei-patru trecuseră de mult apa Sucevei. CAMILAR, N. II 80. Lîngă drumuri, pe haturi, prin miriștile tocite, se văd cîrduri de copii. SP. POPESCU, M. G. 41. În curtea Unei case mari roiesc Cîrduri de copii zburdalnici... VLAHUȚĂ, O. A. 181. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) în cîrd (cu cineva) = a se asocia, a se întovărăși (cu cineva). Văzînd bietul popă că s-a pus în cîrd cu nebunii, începe s-o întoarcă la șurub. CREANGĂ, A. 95. ◊ (În comparații și metafore) Femeile... strînse cîrd... se dădură la o parte. CAMILAR, N. I 339. Fetele stau cîrd pe punte ziua toată. COȘBUC, P. I 172. Ce vă țineți cîrd Și intrați așa cîntînd? TEODORESCU, P. P. 129. 3. Mulțime, grămadă, șir (de ani, de zile, de vreme). De atunci a trecut un cîrd de vreme. ◊ Loc. adv. De la (sau de) un cîrd de vreme = de la o vreme încoace, de un timp încoace. De un cîrd de ani = de mai mulți ani. De un cîrd de ani, aproape în fiecare vară mă retrag in pașnicile singurătăți de la țară. DEMETRESCU, O. 147.
*card s. n., pl. cárduri
cârd s. n., pl. cấrduri
card s. n., pl. cárduri
cârd s. n., pl. cârduri
CÂRD s. 1. v. ciopor. 2. v. stol. 3. v. ceată.
CÂRD s. v. cireadă, grămadă, mulțime, șir, turmă.
PIȚIGOI-DE-CÂRD s. v. pițigoi-codat.
-CARD Element secund de compunere savantă cu semnificația „(în legătură cu) inima, cord”. [< fr. -carde].
CARD1 s. n. tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăți cu mijloace electronice. (< engl. card)
-CÁRD2 elem. cardi(o)-.
CARDI(O)-, -CÁRD, -CARDÍE elem. „inimă”, „cardie”. (< fr. cardi/o/-, -card, -cardie, cf. gr. kardia, inimă)
cîrd (cîrduri), s. n.1. Grup de animale de același fel, turmă, mulțime. – 2. Ceată mare de oameni, mulțime. – 3. Zbor. – Mr. (gîrdel’u), megl. cărd. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krŭdo; cf. bg. kŭrd, cr. kèrd, slov. kèrdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cîrdui (var. încîrdui), vb. (a orîndui, a aranja, a pune în ordine; a forma un șir, a se pune la rînd; a se asocia, a se împrieteni); încîrdoși (var. încordoșa), vb. (a face companie, a însoți).
CÂRD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de păsări, de pești) de același fel care umblă împreună. 2) Grup de oameni adunați la un loc sau care merg împreună; ceată; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) în ~ cu cineva a se întovărăși cu cineva. 3) Timp nedelimitat; multă vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd
cârd n. 1. aglomerație de câteva zecimi, până la o sută-două de capete de vite (subîmpărțire a turmei): cârd de boi, de vaci,de porci; 2. ceată, mulțime de ființe de aceeaș specie: un cârd de vulturi, de corbi; cârd de fete și neveste de la sat aduc merinde AL.; 3. grămadă: cu cârdul; 4. fig. de un cârd de vreme. [Serb. KRD (v. cireadă)].
cîrd n., pl. urĭ (sîrb. krd, vsl. kŭrdŭ. Cp. cu cĭurdă, cireadă). Ceată, droaĭe: cîrd de copiĭ, de mĭeĭ, de rațe. Cîrdurĭ-cîrdurĭ, cu cîrdu, cîte un cîrd, în cîrdurĭ: veneaŭ cîrdurĭ-cîrdurĭ. De un cîrd de vreme, de cît-va timp. A avea (a intra saŭ a te pune) în cîrd cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu cîrcă): cu cîrcotașu să n’aĭ nimic în cîrd! V. crilă, haĭtă, vîjdoc.
cîrd s. v. CIREADĂ. GRĂMADĂ. MULȚIME. ȘIR. TURMĂ.
CÎRD s. 1. ciopor. (~ de oi.) 2. stol, (reg.) toană, toi, (Olt. și Transilv.) ciopor. (Un ~ de rîndunele.) 3. bandă, buluc, ceată, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (Un ~ de copii.)
pițigoi-de-cîrd s. v. PIȚIGOI-CODAT.
card s. n. ◊ „Cărțile de credit VISA (card) vor fi introduse în România în cursul acestei săptămâni.” Ev.z. 12 I 95 p. 4; v. și carte de credit (1993) (din engl. card)
CÎRD subst. 1. – St. (R. Lib 16 aug. 1953 p. 3). 2. Cîrde, D. (Mar 175). 3. + -ei, Cîrdei, Gh., ard.; – buc. (M Put 131).
-CARD „inimă, cardiac”. ◊ gr. kardia „inimă” > fr. -carde, germ. -kard > rom. -card.
CARD, carduri, s. n. Instrument bancar de forma unei cartele magnetice prin care clienții au acces la contul propriu, atunci când utilizează bancomatul; carte de credit; carte de debit; cartelă. – Din engl. card.

card dex

Intrare: cârd
cârd substantiv neutru
Intrare: card (subst.)
card subst. substantiv neutru
Intrare: Cârd
Cârd
Intrare: card (suf.)
card suf.
Intrare: pițigoi-de-cârd
pițigoi-de-cârd substantiv masculin