carcalete definitie

12 definiții pentru carcalete

carcaléte2 sn [At: DA / Pl: nct / E: nct] Băutură preparată din vin, sirop și sifon.
carcaléte1 sm [At: I. CR. VI, 313 / Pl: ~eți / E: bg sкaкaлeц] 1 (Zlg) Lăcustă. 2 (Dep) Lăutar.
CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. – Et. nec.
CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. – Et. nec.
CARCALÉTE s. m. (Rar) Băutură care se prepară dintr-un amestec de vin, sirop și sifon.
CARCALÉTE s. n. Băutură preparată din vin, sirop și sifon.
carcaléte1 / carcaléț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaléți
carcaléte2 (băutură) s. n.
carcaléte/carcaléț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaléți
carcaléte (băutură) s. n.
CARCALÉTE ~ți m. Băutură preparată din vin, sirop și sifon. /Orig. nec.
carcaléte și -éț m. (bg. skakalec, lăcustă). Sud. Om fără căpătîĭ (în est „amant”). Șpriț compus din sirop, vin, apă gazoasa și puțin rom (numaĭ forma -ete).

carcalete dex

Intrare: carcalete
carcalete substantiv masculin substantiv neutru