carbura definitie

2 intrări

26 definiții pentru carbura

carbura vt [At: IOANOVICI, TEHN. 38 / Pzi: ~réz / E: carbură] A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
carbúră sf [At: MURGOCl, SĂM. VI, 387 / Pl: ~ri / E: fr carbure] 1 Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. 2 (Îs) ~ de calciu Carbid.
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
CARBÚRĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. Carbură de siliciu = carborundum. – Din fr. carbure.
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
CARBÚRĂ, carburi, s. f. Substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ Carbură de calciu = carbid. – Din fr. carbure.
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.
CARBÚRĂ, carburi, s. f. Corp rezultat din combinarea carbonului cu un metal. Carbură de fier.
CARBURÁ, carburez, vb. I. Tranz. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită. – Din carbură.
CARBÚRĂ, carburi, s. f. Corp, substanță rezultată din combinarea carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. – Fr. carbure.
carburá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbureáză
carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúri
carburá vb., ind. prez. 1 sg. carburéz, 3 sg. și pl. carbureáză
carbúră s. f., g.-d. art. carbúrii; pl. carbúri
CARBÚRĂ s. (CHIM.) carbură de calciu v. carbid; carbură de fier = cementită; carbură de siliciu v. carborundum.
CARBURÁ vb. I. tr. A introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. [< fr. carburer].
CARBÚRĂ s.f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. [< fr. carbure].
CARBURÁ vb. tr. a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros topit. (< fr. carburer)
CARBÚRĂ s. f. compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ♦ ~ de calciu = carbid. (< fr. carbure)
A CARBURÁ ~éz tranz. 1) (fier sau aliaje feroase) A trata cu carbon (în vederea preparării oțelului). 2) (carburanți) A amesteca cu aer. /Din carbură
CARBÚRĂ ~i f. Compus al carbonului cu un metal sau cu unele metaloide. ◊ ~ de calciu combinație a carbonului cu calciul, care în reacție cu apa dă acetilena; carbid. /<fr. carbure
carbură f. combinarea carbonului cu un corp simplu: carbură de fier.
*carbúră f., pl. ĭ (d. lat. carbo, cărbune). Chim. Combinațiune de cărbune cu un corp simplu: carbură de fer.
*carburéz v. tr. (d. carbură). Chim. Combin cărbunele cu un corp simplu, dar nu cu oxigenu.
CARBU s. (CHIM.) carbură de calciu = carbid; carbură de siliciu = carborundum.
CARBURI (< fr.) Compuși binari ai carbonului cu celelalte elemente, mai ales cu metale, bor sau siliciu ♦ Carbură de bor = pulbere sau cristale negre de duritatea diamantului, rezistente la agenți chimici; se folosește ca abraziv, pentru tăiat materiale dure. Carbură de calciu = cristale incolore ce reacționează energetic cu apa formînd acetilenă; carbid. ♦ Carbură de siliciu = material dur, rezistent chimic și termic; se folosește ca material refractar, la fabricarea abrazoarelor etc.; carborundum. Carbură de fier v. cementită.

carbura dex

Intrare: carbură
carbură substantiv feminin
Intrare: carbura
carbura verb grupa I conjugarea a II-a