carbonil definitie

8 definiții pentru carbonil

carboníl sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr carbonyle] (Chm) 1 Combinație a oxidului de carbon cu unele metale grele. 2 Grupare funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor.
CARBONÍL, carbonili, s. m. 1. Combinație a monoxidului de carbon cu unele metale grele. 2. (Chim.) Grupă funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor. – Din fr. carbonyle.
CARBONÍL, carbonili, s. m. 1. Combinație a oxidului de carbon cu unele metale grele. 2. (Chim.) Grupare funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor. – Din fr. carbonyle.
carboníl s. m., pl. carboníli
carboníl s. m., pl. carboníli
CARBONÍL s.m. 1. Grupare funcțională bivalentă, prezentă în moleculele aldehidelor și ale cetonelor. 2. Nume dat combinațiilor oxidului de carbon cu unele metale grele. [< fr. carbonyle].
CARBONÍL s. m. 1. grupare funcțională bivalentă, în moleculele aldehidelor și ale cetonelor. 2. combinație a oxidului de carbon cu alte metale grele. (< fr. carbonyle)
CARBONIL (< fr. {i}) s. m. 1. Grupă funcțională organică, formată dintr-o dublă legătură carbon-oxigen, prezentă în aldehide și cetone. 2. Carbonili metalici = combinații ale monooxidului de carbon, coordinat ca ligant cu unele metale (crom, molibden, fier, cobalt, nichel, osmiu, iridiu etc.) cu o stabilitate chimică și termică mare; au aplicații în tehnică.

carbonil dex

Intrare: carbonil
carbonil substantiv masculin