carbonatare definitie

2 intrări

17 definiții pentru carbonatare

carbonata vt [At: DEX2 / Pzi: 3 ~teáză / E: fr carbonater] A transforma în carbonat (1).
carbonatáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: carbonata] Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat (1).
CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.
CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă dioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – V. carbonata.
CARBONATÁ, pers. 3 carbonatează, vb. I. Tranz. A transforma în carbonat. – Din fr. carbonater.
CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – După fr. carbonation.
CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon din aer și hidroxidul de calciu din varul stins și din care rezultă carbonatul de calciu. – După fr. carbonatation.
carbonatá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonateáză
carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatắrii
carbonatá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. carbonateáză
carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatării
CARBONATÁ vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operației de carbonatare. [< fr. carbonater].
CARBONATÁRE s.f. (Chim.) Reacție chimică produsă cu participarea bioxidului de carbon din aer și a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezultă carbonatul de calciu. [< carbonata, după fr. carbonatation].
CARBONATÁ vb. tr. a supune operației de carbonatare. (< fr. carbonater)
CARBONATÁRE s. f. 1. reacție chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonați, cu participarea bioxidului de carbon. 2. operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare. (< carbonata)
A CARBONATÁ pers. 3 ~eáză tranz. A transforma în carbonat. /<fr. carbonater
carbonatare, (engl.= carbonatization) 1. proces de depunere a carbonaților sau de înlocuire prin carbonați a unor min. preexistente, care au în compoziția lor oxizi de Ca, Mg, Na, K, Fe și care eliberează aceste elemente în contact cu apele bicarbonatate în care este dizolvat CO2. C. este un proces supergen care se manifestă în scoarța de alterare și conduce la formarea de cruste (caliche) sau acumulări concreționare sau pulverulente; de asemenea, poate fi efectul unor procese diagenetice sau al acțiunilor hidro-termale, slab acide; 2. procesul de introducere a CO2 într-un fluid.

carbonatare dex

Intrare: carbonatare
carbonatare substantiv feminin
Intrare: carbonata
carbonata verb grupa I conjugarea a II-a