carboanță definitie

9 definiții pentru carboanță

carboánță sf [At: FILIMON, C. II, 329 / V: căr~, cărăb~, câr~ / Pl: ~țe / E: rs кapбoвaнeц] 1-2 Carboavă (1-2).
CARBOÁNȚĂ, carboanțe, s. f. Carboavă. – Din rus. karbovaneț.
CARBOÁNȚĂ, carboanțe, s. f. Carboavă. – Din rus. karbovaneț.
CARBOÁNȚĂ, carboanțe, s. f. (Învechit) Carboavă. Deschid eu [jocul] cu o carboanță, zise majorul, aruncînd un ban rusesc de argint. D. ZAMFIRESCU, R. 204. Ian să videm ce bacșiș mi-o aruncat boierul?... O jumătate de carboanță. ALECSANDRI, T. 45.
CARBOÁNȚĂ, carboanțe, s. f. (Înv.) Carboavă. – Rus karbovanec.
carboánță s. f., g.-d. art. carboánței; pl. carboánțe
carboánță s. f., g.-d. art. carboánței; pl. carboánțe
carboanță f. Mold. V. carboavă: o jumătate de carboanță AL.
carboavá (oa dift.) f., pl. e (rus. dial. karbóvec, d. pol. karb, crestătură, care vine d. germ. kerb, kerbe, kerf, karf, crestătură adică „monetă crestată saŭ cu zimțĭ”). Mold. Azĭ pop. Rublă de argint (12 leĭ vechĭ și 20 de parale saŭ, la 1877, 4 fr. și 75 de banĭ). Și carboanță, pl. e (rut. karbóvancĭ, rus. karbóvanec). V. patacă.

carboanță dex

Intrare: carboanță
carboanță substantiv feminin