caravană definitie

19 definiții pentru caravană

caravánă sf [At: GHICA, S. 324 / Pl: ~ne / E: fr caravane] 1 Convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. 2 Marfă transportată de o caravană (1). 3 Convoi de vehicule, împreună cu călătorii din ele, care parcurg, împreună, același drum. 4 (Reg) Car mare folosit la transportul mărfii Si: chervan. 5-6 (Îs) ~cinematografică, ~sanitară etc. Grup de vehicule care se deplasează în scopuri culturale, sanitare etc.
CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Grup de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care străbat împreună un pustiu. ♦ Convoi de vehicule cu călători, care parcurg împreună același drum. ♦ Grup de vehicule sau de persoane care călătoresc împreună în scopuri culturale, sanitare, turistice etc. Caravană sanitară. Caravană cinematografică. 2. (Reg.) Căruță sau car mare pentru transport. – Din fr. caravane.
CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum. ♦ Grup de vehicule care străbat o țară în scopuri culturale, sanitare etc. Caravană sanitară. Caravană cinematografică. 2. (Reg.) Căruță sau car mare pentru transport. – Din fr. caravane.
CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. Ca o caravană prin deșert Care se pierde, sufocată în norii de nisip... De-abia mai răsuflăm Prin negura de pulbere uscată. CAMIL PETRESCU, V. 15. Fila albă de hîrtie, ca un pustiu pe care pașii nici unei caravane nu și-a însemnat urma... stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 104. Pe la orele 3 după miezul nopții caravana se prepară de- plecare către Iordan. BOLINTINEANU, O. 302. Cînd caravana ajunge la un izvor, toți călătorii descalecă. RUSSO, O. 101. ♦ Convoi de vehicule și călători care parcurg un drum împreună. Caravana porni cu grabă la vale, lăsînd pe om tăcut și pe cîini urlînd. SADOVEANU, Z. C. 27. Mai mulți tineri... urmau caravana călări. GHICA, S. 324. Caravană cinematografică = grup de autocamioane și mașini special amenajate care transportă aparate cinematografice și filme și dau reprezentații în diferite locuri. Caravana cinematografică a C.C.S. dă reprezentații pe marile șantiere. Fiecare sfat popular raional are caravana sa cinematografică. ◊ Fig. Caravane de păsări călătoare treceau în zbor spre țările unde înfloresc portocalii. BART, E. 167. 2. (Rar) Car sau căruță mare pentru transport. Pornesc cu caravana părinților mei spre o rudă, la țară. SADOVEANU, P. S. 206. Și-ndală umplea nouă caravane [cu saci de grîu], De trosneau osiile Și scîrțîiau roțile. PĂSCULESCU, L. P. 24.
CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară, care transportă mărfuri, bagaje etc., prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule și de călători care parcurg împreună același drum. ◊ Caravană cinematografică = grup de automobile special amenajate, care dau reprezentații cinematografice în anumite locuri. 2. (Reg.) Căruță sau car pentru transport. – Fr. caravane.
caravánă s. f., g.-d. art. caravánei; pl. caraváne
caravánă s. f., g.-d. art. caravánei; pl. caraváne
CARAVÁNĂ s. (înv.) chervan. (O ~ prin pustiu.)
CARAVÁNĂ s. v. dric, car funebru, car funerar, car mortuar.
CARAVÁNĂ s.f. Convoi de călători care străbate deșertul (cu bagaje și animale de transport). ♦ Convoi de călători și de vehicule care urmează împreună același itinerar. ♦ Rulotă. [< fr. caravane, cf. pers. kayrawan].
CARAVÁNĂ s. f. 1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile). 2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar. ◊ grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.). 3. rulotă de turism. (< fr. caravane, /3/engl. caravan)
caravánă (caraváne), s. f. – Convoi. – Mr. cărvane. Fr. caravane, din per. karwan. Din același cuvînt oriental, caravană, s. f. (car mare de transport), prin intermediul rut. karavan, și prin intermediul tc. kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075), chervan, s. n. (convoi; car mare de transport), cf. ngr. ϰαρβάνι (› mr.), alb. karvan, bg. kervan. – Der. caravanserai, s. n. (han pentru caravane), din tc. kervan, per, karwan, și tc. seray „casă”.
CARAVÁNĂ ~e f. 1) Convoi de oameni și de animale de transport (de obicei cămile) care transportă bagaje și persoane prin deșerturi. 2) Convoi de vehicule și de persoane, cu același itinerar și destinație. ~ sportivă. ~ sanitară. ~ cinematografică. [G.-D. caravanei] /<fr. caravane
caravană f. ceată de călători asociați pentru siguranța comună (mai ales în Orient): rătăcitoare caravane ostenite AL.
caravană f. Buc. dric, patașcă. [Rut. KAKAVAN (v. chervan)].
*caravánă f., pl. e (fr. caravane, it. -ana, g. pers. kiarvân, kârvân. V. chervan). Ceată de călătorĭ (pe jos, în căruțe saŭ călărĭ) în Asia și Africa.
CARAVA s. (înv.) chervan. (O ~ prin pustiu.)
carava s. v. DRIC. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR.
automobíl-caravánă s. f. Automobil adaptat pentru a servi ca locuință, rulotă de camping etc. ◊ „Poliția franceză a descoperit într-un automobil-caravană un adevărat depozit de arme și muniții [...]” I.B. 13 VI 86 p. 4 (din automobil + caravană)

caravană dex

Intrare: caravană
caravană substantiv feminin