caraftă definitie

9 definiții pentru caraftă

caráfă2 sf vz caraftă
caráftă sf [At: DAME, T. 135 / V: ~fă, (reg) căr~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele Si: cioacă.
căráftă sf vz carafă
caráftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte
caráftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte
caráftă (caráfte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.
caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele [origină necunoscută].
carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele. [Origină necunoscută].

caraftă dex

Intrare: caraftă
caraftă substantiv feminin
carafă substantiv feminin
căraftă substantiv feminin