carafă definitie

2 intrări

28 definiții pentru carafă

caráfă1 sf [At: PANN, P. V. II, 8 / V: ga~ / Pl: ~fe, ~ răfi / E: ngr ϰαράφα, fr carafe, it caraffa] 1 Cană cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. 2 Conținutul unei carafe (1). 3 Cana împreună cu conținutul.
caráfă2 sf vz caraftă
caráftă sf [At: DAME, T. 135 / V: ~fă, (reg) căr~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Unul dintre cele două lemne orizontale (stinghii) înfipte în capetele de sus ale furcilor războiului de țesut, care țin vatalele Si: cioacă.
căráftă sf vz carafă
gara sf vz carafă
CARÁFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.
GARÁFĂ s. f. v. carafă.
CARÁFĂ, carafe, s. f. Sticlă cu gâtul lung și cu partea de jos bombată. ♦ Conținutul unei astfel de sticle. [Var.: garáfă s. f.] – Din ngr. karáfa, fr. carafe, it. caraffa.
GARÁFĂ s. f. v. carafă.
CARÁFĂ s. f. v. garafă.
GARÁFĂ, garafe și gărăfi, s. f. Sticlă cu gîtul lung și subțire, cu partea de jos bombată, în care se păstrează apă sau diverse băuturi. Trei moșnegi aprinși la sfadă Se-ndulcesc din a garafă. IOSIF, V. 49. Umblam cu vorba împrejurul trăistii călugărului, cum umbla vulpea împrejurul gărăfii cu mîncare a cocostîrcului. HOGAȘ, M. N. 114. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! EMINESCU, O. I 46. ♦ Conținutul unei garafe. Într-o vreme, cătră sfîrșitul gărăfii de al doilea, amîndoi tăcură. SADOVEANU, P. S. 61. – Variantă: caráfă (CASSIAN, V. 19, PANN, P. V. II 8) s. f.
CARÁFĂ s. f. v. garafă.
!caráfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei; pl. caráfe
caráftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte
caráfă/garáfă (sticlă) s. f., g.-d. art. caráfei/garáfei; pl. caráfe/garáfe
caráftă (parte a războiului de țesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte
GARÁFĂ s. (reg.) șip. (O ~ cu vin.)
caráftă (caráfte), s. f. – Cui de siguranță care oprește stativul războiului de țesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.
garáfă (garáfe), s. f. – Sticlă cu gîtul lung. – Var. carafă. Mr. garafă. Ngr. γαράφα (Meyer 119, DAR), cf. alb. gharraf. Var., din fr. carafe.
caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care țin vatalele; cioacă.
carafă f. 1. sticlă de cristal cu pântecele larg și gâtul strâmt; 2. conținutul ei (= fr. carafe).
carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele [origină necunoscută].
carafte f. pl. Mold. cele două lemne orizontale ce țin vatalele. [Origină necunoscută].
garafă f. Mold. carafă: garafă pântecoasă EM. [Gr. mod.]. V. carafă.
*caráfă, V. garafă.
garáfă f., pl. e și (est) gărăfĭ (ngr. karáfa, it. caraffa, d. fr. carafe, care vine d. sp. pg. garrafa, din ar. karâ’a, vas. Sud. Butelie (sticlă) de oferit vin la masă (la cîrcĭumĭ 250-500-1000 gr.): Treĭ garafe, treĭ ulcele (P. P.). Est. Burcut, clondir, butelie ca cele de apă minerală (cam un litru). – Fals carafă (d. fr.). V. șip 3, galon.
GARA s. (reg.) șip. (O ~ cu vin.)
GARÁFĂ (CARÁFĂ) (< ngr., fr.) s. f. Sticlă cu gâtul strâmt și partea de jos bombată; conținutul unei astfel de sticle.

carafă dex

Intrare: carafă
garafă 1 pl. -e substantiv feminin
garafă 2 pl. -i substantiv feminin
carafă substantiv feminin
garafă
Intrare: caraftă
caraftă substantiv feminin
carafă substantiv feminin
căraftă substantiv feminin