carachiul definitie

10 definiții pentru carachiul

carachiúl sm vz caracal
caracolác sm vz caraculac
caracúl [At: DEX2 / E: fr caracul] 1 sm Rasă de oi ale căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2 sn Blăniță de miel aparținând rasei caracul (1). 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din caracul (2).
CARACHIÚL s. m., s. n. v. caracul.
CARACÚL, (1) s. m., (2) caraculuri, s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul. 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m., s. n.] – Din fr. caracul.
CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
CARACHIÚL s. m. și n. v. caracul.
CARACHIÚL s.m. și n. v. caracul.
caracolác m. (turc. karakulak, d. kara, negru, și kulak, ureche. De aci și sp. fr. caracal). Vechĭ. Un fel de rîs (lynx caracal) a căruĭ blană, cam creață, e foarte căutată. – Azĭ se zice carachĭul.

carachiul dex

Intrare: carachiul (pl. -i)
carachiul pl. -i
Intrare: carachiul (pl. -uri)
carachiul pl. -uri