caracatiță definitie

13 definiții pentru caracatiță

caracátiță sf [At: ANON. CAR. / V: crăc~ / A: (Mol) ~rac~ / Pl: ~țe / E: rs кapaкaтицa] 1 (Zlg) Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). 2 (Fig) Persoană lacomă, apucătoare. 3 (Fig) Mafie.
CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul oval și cu opt brațe puternice prevăzute cu ventuze. (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.
CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Din rus. karakatița.
CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze cu care se poate fixa pe stînci. Avea o durere de cap neadormită... înfiptă în creierii lui ca o caracatiță. GALACTION, O.I 263. Poteca se desface înaintea ta ca o caracatiță cu picioarele împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. HOGAȘ, M. N. 76.
CARACÁTIȚĂ, caracatițe, s. f. Animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze (Octopus vulgaris). ♦ Fig. Persoană lacomă, apucătoare, hrăpăreață. – Rus karakatica.
caracátiță s. f., g.-d. art. caracátiței; pl. caracátițe
caracátiță s. f., g.-d. art. caracátiței; pl. caracátițe
caracátiță (caracátițe), s. f. – Moluscă marină (Octopus vulgaris). Rus. karakatica (Cihac, II, 79), cf. sb. krakatnica.
CARACÁTIȚĂ ~e f. 1) Moluscă marină, de talie mare, având corpul rotund și opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze. 2) fig. Persoană lacomă și hrăpăreață. /<rus. karakatița
caracàtiță f. animal marin din clasa moluștelor cu opt tentacule (Octopus). [Rus. KARAKATIÁ (din krakŭ, crac, insecta având mai mulți craci lungi)].
caracátiță, V. cracatiță.
crácatiță (Mold.) și caracátiță (Munt.) f., pl. e (sîrb. krakatnica, pol. krakacica, rus. karakática, adică „cu mulțĭ cracĭ”). O moluscă cefalopodă care se mănîncă. (Cele din comerciŭ, care se vînd uscate, îs de 40-50 cm. Dar există unele și de 2-3 metri). – În Mold. nord -íță și (infl. de rac) racatiță (Șez. 37, 42). V. ahtapod.
caracatiță, caracatițe s. f. organizație criminală, mafie.

caracatiță dex

Intrare: caracatiță
caracatiță substantiv feminin