caraban definitie

12 definiții pentru caraban

carabán1 sm [At: MARIAN, INS. 34 / V: ~nă sf / Pl: ~i / E: ns cf alb karabishte] (Ent; reg) 1 Nasicorn (Oryctes nasicornis). 2 Rădașcă {Lucarnus cervus).
carabán2 s [At: C V, 1949, nr. 8, 32 / E: nct] 1-2 (Îe; îoc handicap) A-și lua (sau a da cuiva) ~ A lua sau a da cuiva avans (pornind înainte sau rămânând în urmă) într-o întrecere sportivă.
CARABÁN, carabani, s. m. (Entom.; reg.) Nasicorn. – Cf. alb. karabishte.
CARABÁN, carabani, s. m. (Entom.; reg.) Nasicorn. – Cf. alb. karabishte.
CARABÁN, carabani, s. m. (Entom.) Nasicorn. – Comp. alb. karabishte.
carabán (reg.) s. m., pl. carabáni
carabán s. m., pl. carabáni
CARABÁN s. v. nasicorn.
CARABÁN s. v. rădașcă, răgace.
CARABÁN ~i m. Gândac de talie mare, de culoare castanie, cu un corn întors spre spate; nasicorn. /cf. alb. karabishte
CARABAN s. (ENTOM.; Oryctes nasicornis) nasicorn, (reg.) dubălar, forfecar, nascorniță, băligar-cu-corn, (Transilv.) taurul-lui-Dumnezeu.
caraban s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.

caraban dex

Intrare: caraban
caraban substantiv masculin