carabăț definitie

9 definiții pentru carabăț

carabắț sm [At: MARIAN, INS. XII, 309 / V: ~bét, ~ béte, ~ béț, cărăbéte / Pl: ~beți / E: ns cf cărăbuș, caraban] (Reg) 1 Larvă acvatică a unor insecte. 2 Un fel de crustaceu strâns cârcel. 3 (Fig) Om mic de statură. 4 Car1 (1).
CARABẮȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec.
CARABÉTE s. m. v. carabăț.[1]
CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabéte s. m.] – Et. nec.
CARABÉTE s. m. v. carabăț.
CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larva țânțarului sau a strechei. [Var.: carabéte s. m.] – Din carab[ar] (puțin folosit) + suf. -ăț.
CARABÉTE s. m. v. carabăț.
carabắț (reg.) s. m., pl. carabéți
carabăț s. m., pl. carabéți

carabăț dex

Intrare: carabăț
carabete substantiv masculin
carabăț substantiv masculin