captură definitie

2 intrări

28 definiții pentru captură

captura vt [At: ODOBESCU, S. III, 597 / Pzi: ~ réz / E: fr capturer] 1 A prinde unități militare inamice. 2 (Pre) A lua pe cineva prizonier. 3 A dobândi, prin luptă, bunuri materiale aparținând inamicului. 4 A prinde un răufăcător. 5 A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic.
captúră sf [At: CARAGIALE, M. 73 / Pl: ~ri / E: fr capture, lat captura] 1 Bunuri materiale capturate (3) de la inamic. 2-4 (Rar) Capturare (1-2, 5).
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.
CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.
CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.
CAPTURÁ, capturez, vb.I. Tranz. A prinde, în timpul luptelor sau ca urmare a unei ocupații militare, unități armate inamice sau a lua materiale aparținînd inamicului. Un escadron de roșiori... captură cîteva care de proviziuni destinate oștilor turcești din Rahova. ODOBESCU, S. III 597.
CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat, pradă. Capturi de vase inamice. 2. (Rar) Capturare, prindere a unui inamic sau a materialului inamic; (prin exagerare) prindere a unui răufăcător. Trebuie să știm noi mai întîi cine e tipul ăsta. Dacă este ce bănuiesc eu, apoi atunci captura lui s-o facem noi. CARAGIALE, M. 73.
CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer.
CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – Fr. capture (lat. lit. captura).
capturá (a ~) vb., ind. prez. 3 captureáză
captúră s. f., g.-d. art. captúrii; pl. captúri
capturá vb., ind. prez. 1 sg. capturéz, 3 sg. și pl. captureáză
captúră s. f., g.-d. art. captúrii; pl. captúri
CAPTURÁ vb. 1. v. aresta. 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde (~ un animal sălbatic.)
CAPTÚRĂ s. 1. v. capturare. 2. (MIL.) pradă, (înv.) duium, plean, pleașcă, priză. (~ de război.)
CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].
CAPTÚRĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura].
CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)
CAPTÚRĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< fr. capture, lat. captura)
A CAPTURÁ ~éz tranz. 1) (unități militare, militari) A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale aparținând inamicului) A lua în posesie prin luptă. 3) (persoane vinovate de o încălcare de lege) A reține, privând de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer
CAPTÚRĂ ~i f. 1) Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu. 2) fiz. Proces prin care un nucleu captează un electron din exterior. /<lat. captura, fr. capture
capturà v. a face o captură: a captura o corabie.
captură f. 1. prinderea unei corăbii inamice; 2. sechestrarea mărfurilor de contrabandă.
*captúră f., pl. ĭ (lat. captura, d. cápere, prinde. V. încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a.
*capturéz v. tr. (fr. capturer). Prind, fac o captură: a captura un convoĭ de hrană.
CAPTURA vb. 1. (JUR.) a aresta, a prinde. (Hoțul a fost ~ chiar în timpul faptei sale.) 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde. (~ un animal sălbatic.)
CAPTU s. 1. capturare, prindere. (~ a unui animal sălbatic.) 2. (MIL.) pradă, (înv.) duium, plean, pleașcă, priză. (~ de război.)

captură dex

Intrare: captură
captură substantiv feminin
Intrare: captura
captura verb grupa I conjugarea a II-a