*cápsă f., pl. e (lat. capsa, cutie. V. casă 2). Mic cilindru metalic acoperit la un capăt și umplut c’o substanță explozivă pentru ca, fiind izbit de cocoșu saŭ percusoru uneĭ arme, să comunice aprinderea încărcăturiĭ. (La puștile de sistemă veche capsa se punea la petițar, la cele moderne se aplică cartușuluĭ. La puștile de copiĭ, capsa se reduce la un disc de hîrtie umplut c’o substanță explozivă). Căcĭulă, disc orĭ verigă de tinichea aplicată uneĭ foĭ de hîrtie ș. a. pentru diferite scopurĭ. V. petiță.