capota definitie

2 intrări

21 definiții pentru capota

capotá vi [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: fr capoter] 1 (D. autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate. 2 (D. avioane) A se prăbuși, intrând cu botul în pământ. 3 (Fig) A ceda.
capótă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr capote] 1 Îmbrăcăminte de tablă sau din alt material, cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2 Acoperiș (pliabil) al unui autovehicul.
CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.
CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.
CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Din fr. capoter.
CAPÓTĂ, capote, s. f. 1. Îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării lui. 2. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.
CAPOTÁ, capelez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule sau avioane) A se răsturna, intrînd cu botul în pămînt.
CAPÓTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil (de pînză sau de piele) al unui vehicul, care servește ca mijloc de protecție a călătorilor împotriva ploii, soarelui etc. înveliș metalic detașabil cu care se acoperă, în vederea protecției, motorul unui automobil.
CAPOTÁ, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ. – Fr. capoter.
CAPÓTĂ, capote, s. f. Acoperiș pliabil al unui autovehicul. ♦ Înveliș metalic detașabil cu care se acoperă motorul unui automobil. – Fr. capote.
capotá (a ~) vb., ind. prez. 3 capoteáză
capótă (acoperământ de sistem tehnic) s. f., g.-d. art. capótei; pl. capóte
capotá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. capoteáză
capótă s. f., pl. capóte
CAPOTÁ vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se răsturna (intrând cu partea din față în pământ). [< fr. capoter].
CAPÓTĂ s.f. Acoperiș (pliabil) al unui vehicul făcut din pânză, din piele etc. ♦ Înveliș de tablă care acoperă și protejează motorul unui automobil. ♦ Învelitoare (de pânză sau de alt material) a unor angrenaje. [< fr. capote].
CAPOTÁ vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eșec. (< fr. capoter)
CAPÓTĂ s. f. acoperiș pliabil, rabatabil din pânză, piele etc., pentru protejarea unei mașini, a unui aparat. (< fr. capote)
A CAPOTÁ pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre automobile) A se accidenta, răsturnându-se peste capotă. 2) (despre avioane) A se prăbuși, intrând cu partea anterioară în pământ. /<fr. capoter
CAPÓTĂ ~e f. 1) Capac care acoperă și protejează motorul la automobile. 2) Acoperiș pliabil pentru autovehicule. 3) Învelitoare pentru angrenaje în vederea protejării lor. /<fr. capote
CAPOTĂ a) îmbrăcăminte din tablă care acoperă motorul unei aeronave pentru a-l proteja; b) îmbrăcăminte din material textil care preia husa cu voalura, suspantele, chingile portsuspante și uneori extractoarea parașutei pliate.

capota dex

Intrare: capotă
capotă substantiv feminin
Intrare: capota
capota verb grupa I conjugarea a II-a